Tot ce caut este o lumină care
să mă orbească atât de tare
încât să nu văd timpul cum zboară-n aer
să nu mai simt nevoia să consum atât de mult
și când iubesc să primesc înapoi fix ce dau, nu lama ce taie.
Nu la mal ce macină se pierde-n castele de nisip
dau înapoi deși m-aș fi îmbogățit de-aș fi primit ce-am oferit
că am trecut și-am ofilit grădini întregi cu rădăcini
dar m-am întors și am plantat blocuri întregi cu vecini.
Plin de venin, tot ce trăiesc îl savurez din plin
Și când zâmbim în interior ne amintim de momentele când eram copii
și ne făceam planuri să ne îmbogățim, dar nici o clipă
nu ne-am gândit la ce ne era scris să devenim.
De când mă știu ofer ce am și de nu găsesc cer scuze
îmi curge sânge dintre buze de când moartea a început să mă amuze
de când luna plină e plictisitoare și-n lume
vad câte-o lună lângă stele care cântă și-ncep să se adune.
În ochii mei găsești răspunsul tuturor
că universul este în mine deși sunt gol pe interior
fără cuvinte complicate, îți explic pe limba ta cum să fii om
fără droguri, fără mine, fără planuri pentru viitor.
Să torni alcool, că fără greșeli nimeni nu-nvață nimic
că e nasol când pierzi timp, dar e mai nasol când realizezi că pierzi timp
să nu prețuiești ce ai e păcat, dar nimeni nu se gândește
la cât o să suferi când o să pierzi ce ai, știi ce zic.
De asta să fii precaut, că prea cauți să fii vesel
când fericirea e în tine trebuie doar să treci peste
munți de gheață și deșert, să te zbați în mare ca-un pește
când o să începi să uiți de tine și Dumnezeu, amintește-ți.
Cum pică, cum le dau rafale
cin’ se ridică și stă în picioare
Nu mă feresc de gloanțele tale
am stat în față cu arme reale
Nu mă poți otrăvi cu chimicale
coaie, fost dependent de legale
mulți frați ce mă ardeau cu nasoală
mulți pe afară, munți ce mută închisoare
Nu mi-e frică de zile amare
am atâtea zile de când n-am văzut soare
iubire ce apasă, dispare
momente, bro, crede-mă că doare
am avut și zile rele, nasoale
tu zi-le la frați că încă sunt tare
zi-le la nepoți că sunt altfel
altfel o să mă simt mult prea moale.
În ochii mei găsești răspunsul tuturor
că universul este în mine deși sunt gol pe interior
fără cuvinte complicate, îți explic pe limba ta cum să fii om
fără droguri, fără mine, fără planuri pentru viitor
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre căutarea luminii și a sensului în viață, depășirea dependențelor și a greșelilor. Artistul reflectă asupra trecutului, oferind în același timp o perspectivă asupra prezentului și viitorului, subliniind importanța rezilienței și a conexiunii cu sine și cu ceilalți.