În noaptea rece
Nu înțeleg ce se petrece
Mi se schimbă stările-ntruna, dar una nu vrea să plece.
Să mă întreb de ce? Mi se pare că-s prea tânăr
Nu mi-e frică de ce-i în față, frică de ce las pe urmă.
Că nu-i un umăr pe care să plângi, adună
Toate păcatele din suflet și-ți iese aceeași sumă.
Până la urmă… fără tată n-ai cui să-i calci pe urmă
Dar ăsta nu-i un motiv să uiți că ai și o parte bună.
Dar partea bună-i că
O să dispari și tu-ntr-o zi
Nu c-aș fi omul ce urăște
Dar parcă te-aș mânca de viu
Ai grijă la ce-ți dorești, că-i probabil să devii
Știu că viața-i ca un basm, dar nu trăi în fantezii…
În noaptea rece, calc în bălți că a plouat
Îmi continui drumul fix, dar la fel de dezorientat
O liniște gălăgioasă se așterne la mine în cap
Mă liniștește creându-mi impresia că nici măcar nu vreau să scap.
Că, știi frățior… ce mănânci aia devii
Dar nu vreau să devii om mâncându-i pe toți de vii
Deși asta cere viața, să fii un canibal trist
Îți ratezi șansa dând cu piciorul, ca un fotbalist.
Acum c-am crescut, tot ce-i frumos văd că-i o dramă
Îmi tot dau seama-n stânga, dreapta, fără să știu ce-nseamnă
Dar știu, că ce semeni trebuie să cari până la grajd
Și cine îți seamănă ție nu trebuie lăsat gaj.
Am lăsat vorbă în trecut să mai apară câteodată
Dar văd că n-am primit răspuns, probabil e ocupat, am
Încercat, nu pot să zic, doar că mi se pare glumă
Cum e mai greu acolo decât la poșta română.
În noaptea rece
Nu înțeleg ce se petrece
Mi se schimbă stările-ntruna, dar una nu vrea să plece.
Să mă întreb de ce? Mi se pare că-s prea tânăr
Nu mi-e frică de ce-i în față, frică de ce las pe urmă
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de melancolie și dezorientare în fața vieții. Naratorul reflectă asupra trecutului, prezentului și viitorului, simțindu-se pierdut și confuz în legătură cu sensul vieții și cu propriile alegeri.