Doar explică-mi ce simți, când mă minți, tot ce aduni
Că te chinui de luni, cu povara, sau au fost doar minciuni?
Scriu tot ce simt, sunt pesimist, activist
Sunt actor, sunt artist, asta-i starea mea naturală, nu-mi permit să fiu trist.
Știu, că mi-ai zis, nu pot nega, exclamă-i ura
Te tot blocam, și reveneam, văzând ochii de creatură
Împărțeai artă, vicii, frică, și-ncă ceva
O dată cu ele îmi împărțeai și muzica.
Tot ce vedeam era blurat, cu o mică tentă de lumină
O voce ce mă certa că sunt de vină, ce acum m-alină
Lacrimi? O duzină, cât să umplii o piscină
Mă luptam necontrolat sperând că cineva să intervină.
Și să vină să m-așeze pe un loc statuat de furie
Să pot purta un dialog cu persoana mea ce reînvie
Doar la o oră târzie, asta-seara am așteptat-o, de obicei nu întârzie
Așa că orbit de plictiseală am pornit un dialog cu fratele amintire.
Mi-a arătat când eram mic, sărman, vesel și nemâncat
Murdar pe față, și pe corp, și aproape c-am uitat
Aveam o figurină tare, toți copiii o voiau
Nu împărțeam, eram mârlan, mulțumit cu ce aveam.
Și atunci am realizat cât m-am schimbat, și-i déjà vu
Sau nu, asta doar dacă ai simțit și tu
Stări de greață din țigară, sufocare-n timpul nopții
Să obții amintiri de groază, și de asta îți zic că.
Am ales să-mi las trecutul în grămada-n care visez
Ca să fiu sigur că n-o să-l mai văd vreodată, las becurile stinse
În noapte, obișnuit cu atmosfera creată
Lâng-o creatură isteață, diabolică, zâmbăreață.
Striga la mine să-mi asum, nu știam ce p**a mea voia!
Visam non-stop doar urlete și voci ce veneau și iar plecau
Simțeam nevoia să mor, să simt durere măcar, nu
Orice să pot scăpa din filmul ăsta macabru!
Dar era pe capul meu și nu pleca, și o auzeam și iar zbiera
Rupeam pereții de la stres, și mă stresa că nu puteam
Și n-aveam cum să îi răspund, și înnebuneam și tot urlam
Și vedeam reflecția scârboasă atârnând încet la geam.
Și mă întrebam de ce eu? Ca Decebal și tot așa
Situația continua, și îmbătrâneam necontrolat cum p**a mea?
Ea tot râdea, eram un hamster prin în cușca ei sângeroasă
Și m-am împăcat cu ideea, ea fiind propria mea casă
Sensul versurilor
Piesa explorează lupta cu trecutul și amintirile dureroase. Protagonistul încearcă să scape de influența negativă a trecutului, dar este constant bântuit de acesta, ajungând să se împace cu ideea că face parte din el.