Tu nu înțelegi, sunt prea dement
Că strălucesc, fosforescent
N-am somn, îmi trebuie ciment
Sunt beat criță, cu tratament
Sunt băiat cu multe răni
Te uiți la mine, e evident.
Am suflete închise-n ochi, vezi iadul prin ciment
Mă vezi? Sunt beat, nu merg drept
Nici nu pot să iubesc, nu-mi e permis de organism
Nici nu-mi explic cum râd nonstop și la final sunt trist
Dar cine dorește finalul? Muști tot ca canibalul
Nu-s un it-ist, da-ți aflu planu’ cu două click-uri, că te sapă veteranu’
Stai să treacă anu’ și dau cu aur la mic, tavanu’
Sare în pereți de fericire când le bagă talibanu’
Pic pe tobe ca bățu’ și nici nu-s beat s-o iau pe coclauri
Da’ tot auzi că sunt numa’ pe scandaluri,
Băieții încă n-au un gust propriu și d-asta-i bag în ceaun
Ce au în buzunar? În loc de p**a mai mult mărunt,
Mă tot arunc și mă strecor, las un loc tuturor lângă crematoriu
Cu români mai negri de supărare decât un doliu
Sunt deschis la orice subiect, dar știi ce-i rău, frățioare?
C-am fost atât de deschis pan’ am dat-o-n autopsie
Nu sunt normal, dar am în plan să-mi revin cât de curând
Când? Nu știu, dar tre’ să renunț să cânt
Din când în când mă tot gândesc că e ireal să poți gândi
Și de cele mai multe ori simt că e ireal ce poți simți
Îmi joacă mintea feste cu halucinații, dar să știi
Că nu regret ce-am făcut, că dac-am regreta n-am mai fi!
Mă prinde fiecare dimineață la demisol
Cu demisec, sunt demidulce chiar de dorm în alcool
Plânge lumea când vede ce organe-s în interior
Și când fac origami cu scrisori de la admiratori
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de spirit tulburată, marcată de depresie, dependență și reflecții asupra propriei existențe. Artistul descrie o luptă interioară cu gânduri negre și sentimente de irealitate, dar și o acceptare a trecutului și a consecințelor sale.