Spune-mi tu, ființă mistică ce ești
Cum să fac să fie bine și să nu sune a povesti
De ce taci și mă privești? Îți simt ochii în tavan
Și începi iar să mă întorci pe dos și să mă abați de la plan.
Poate exagerez, sau exagerezi,
Poate că tu ești daltonist, pe când eu văd cai verzi pe pereți
Poate tu taci și calculezi, când eu atac și devorez
Orice copilaș topit după cash cum mănâncă chinezii orez.
Luminile se sting și se aprind, e teroare-n cimitir
În 100 de ani o să vin să bântui cartierele cutremurând orice copil
Ce își dorește, și când crește o să-și vadă
Mama cum clocotește în ceaunul diabolic topit de zăpadă.
Nu văd nimic, e straniu punctul mort în care mă simt viu
Un moment din 100 mă face vesel să scriu
Restu’ nu, pacoste sau chiar injurii
Îți mănânci frații ca un maidanez cu carne în cerul gurii.
Și știi bine că nu e bine ce faci, dar îți place, și
În imaginația ta totul e ok așa că îți dai singur pace
Împacă-te cu tine, da-le-n p**a mea de momente
Rana transparentă aparent cauzată de ghiarele ei lasă amprente.
Și știu că ești ca mine, toți au fost așa cândva
Sau cel puțin asta am înțeles eu, și mă înșel în p**a mea
Îmi merit dreptul de scriitor notoriu, în lumea ta
Opusul lumii mele, că tu zâmbești alături de familia ta.
Sunt debusolat, de când toți au plecat
De aia trăiesc tot timpu’ în trecut, un fior abandonat
Puteam să lupt în continuare, dar pentru ce?
Nu primesc nimic înapoi, și s-a stins orice scânteie.
Ce îndrăznea să lumineze drumul meu negru și lung
Și știam deja de mult că un prieten costă prea mult
Și constat că-s un om mult prea bun.
Și mă strică tot ce-mi place, dar n-am ce să fac acum
Simte-mi teroarea din glas
Privește-mă cum stau retras uitându-mă degeaba la ceas.
Și vă întreb ce-ați mai făcut?
E trist că nimeni nu mi-a răspuns până acum,
Și se lasă seara iar, plecat pe cine știe unde
Și mi-aș fi dorit să fiu în camera mea unde se aude.
Muzica ce acoperă țipete și plânsete,
Dar sunt pe afară tripat pe sete și alte treburi
Timpule, unde fugi? Cred că s-a stricat clepsidra
Toți fugiți când scuip cu adevăr, de parcă zici că am sida.
Mulți nu-și dau seama că ce au costă o avere
Dacă știau le vindeau de mult, și de asta e mai bine să trăiești în tăcere
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de singurătate, deziluzie și introspecție. Naratorul se simte pierdut și deconectat de lume, reflectând asupra trecutului și asupra lipsei de sens din prezent.