Fericirea ta? Nu contează, toți își fac pe plac
În ochii mei eu sunt rolul principal, adorat
Poate doar visez tot ce văd, și simțul e inventat
Asta tot cred de când minciuna a devenit un fapt adevărat.
Vad fundul gropii, trăiesc ca un mort mereu
Viața ta e o răzbunare a tatălui tău, apogeu
Eu sunt un nimic în lumea ta, viceversa-n lumea mea
Și dacă eu nu te văd, nu exiști, îmi pare rău Maria Ta.
Între 4 pereți, zilnic, nici nu prea văd lumina, stau în beznă
Se așterne noaptea printre rânduri, și totul e cald ca o bezea
Tot ce fac, scriu și cânt, dar până când?
Cândva mă duc, și vă iau pe toți în pământ.
Dar până la urmă? Să cânt despre sumă? Ce rost are
Sunt destui încercători ce te pun la încercare
Sunt mulți degustători ce te văd ca pe mâncare
Și sunt mulți luptători, ce curând o să te doboare.
Trăiesc lăudându-mă că voi muri cândva
Vreau să văd dacă universul va exista când ființa mea va pleca
Mă agit, totul e atât de ciudat
Nici nu știu când am crescut, sau dacă m-am maturizat.
Am o tuse groaznică, și dau flegme-n mod repetat
Nu știu de la ce se trage, am un plămân demontat
O stare de neliniște, mă tot apasă, și parcă
Corpul îmi fuge de pe pământ și capul se duce-n groapă.
În genunchi, fac o rugăciune, în caz că există
Ceva acolo sus, catalogat duh sau ființă
Deși nu prea cred, plictisit să tot sper
O să mă cred ființa țintă din întregul univers.
Refren x2
Trag aer adânc în piept, totul e atât de intens
Toată lumea tace, dar până la urmă mă trezesc
Din filmul ăsta cu o regie foarte proastă
Și nici actorii nu-s prea buni, cineva să mă oprească până nu încep să dau din casă.
Îmi iau pastila, beau o gură de apă, sănătos nu mai sunt
Ultima șansă să mai cânt ar fi să mor arzând ca țipând
Transmit versuri pentru ai mei, n-o să știi niciodată
Și nici de înțeles n-o s-o faci, chiar de ar fi ultima dată.
Dau din mine versuri, ca să le înghiți ca pe suc
Și după ce mori, mai cânt un rând și mă duc
Sunt puțin plictisitor, nu vorbesc așa de fel
Nici tu nu mai ești cum erai, azi toți suntem altfel.
Într-un mod ciudat îmi aprind altă țigară, profit de ocazie
Câte piese scot, perioada asta numește-o invazie
Îmi semnez testamentul, ochiul minții bate gura lumii
Reprezint rap-u’ din camera mea, tu nu-mi aminti.
De acele vremuri, că mai scot un album
Și nu te comporta de parcă tu n-ai știi că sunt în stare de nebun
Nu mă stric de la tutun, alcool n-am mai băut
Duc în spate povara ce m-a făcut să scriu ca un haiduc.
Să nu te aștepți la o îmbrățișare viața știe să dea doar palme,
Toți puștanii au figuri de milioane, trecuți prin viață și drame
Toți pe story cu câte-un sto sau un plic
Eu nu aplic metoda asta, deja sunt urmărit.
Refren x2
Trag aer adânc în piept, totul e atât de intens
Toată lumea tace, dar până la urmă mă trezesc
Din filmul ăsta cu o regie foarte proastă
Și nici actorii nu-s prea buni, cineva să mă oprească până nu încep să dau din casă
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente intense de introspecție, luptă cu realitatea și iluzie, și acceptarea inevitabilității morții. Artistul își exprimă frustrarea față de lume și caută un sens în existență, confruntându-se cu propriile demoni interiori.