Vad cum ninge
Peste flori de Martie;
Și ochii tăi, strălucind
În albul angelic, primăvărând.
Simt, cum Iarna-și dă ultima suflare
Pentru noi..
După o lungă agonie
Gata, să moară în brațele..
Primăverii.
Îngerii plâng, cu lacrimi de zăpadă
Peste chipul tău, îmbujorat;
Am crezut, că Iarna a pierit..
Dar e gata să-și dea ultima
Suflare..
Sensul versurilor
Piesa descrie tranziția de la iarnă la primăvară, personificând iarna ca pe cineva care își dă ultima suflare. Este o metaforă pentru finalul unei perioade dificile și începutul uneia noi, plină de speranță, dar și cu o notă de melancolie pentru ceea ce se pierde.