Arde macul, să se-nsoare
Macul, roșcovanul.
C-a pus ochii pe-o cicoare,
Nu-i ca ea o altă floare,
Mândră, în tot lanul.
Însă floarea mult iubită,
Floare mai aleasă,
Nu-i cu macul potrivită
Ci-i cu flutur logodită
Și-i va fi mireasă.
Crăiul flutur, domnul mare,
Mânios pe dată,
S-aruncă pe vânt călare,
Și-ajungând la mac în zare,
A-nceput a-l bate!
Cu aripile-aurite
Strașnic mi-l lovește,
Jos cad foile izbite,
Și din urmă risipite,
Vântul le gonește.
Rad, cicorile și lanul,
Crește veselia,
Că din macul roșcovanul,
A rămas acum sărmanul
Numai măciulia..
Rad, cicorile și lanul,
Crește veselia,
Că din macul roșcovanul,
A rămas acum sărmanul
Numai măciulia..
Sensul versurilor
Piesa descrie povestea unui mac îndrăgostit de o cicoare, dar aceasta este logodită cu un fluture. Fluturele, gelos, îl pedepsește pe mac, lăsându-l doar cu măciulia. Este o poveste despre iubire neîmpărtășită și consecințele geloziei, plasată într-un cadru natural.