Lumina lină, linii lumini
Răsar din codri mari de crini
Lumina lină, cuib de ceară
Scorburi cu miere milenară
De dincolo de lumi venind
Și niciodată poposind
Un răsărit ce nu se mai termină
Lină lumină din lumina lină
Cine te așteaptă te iubește
Iubindu-te nădăjduiește
Ca într-o zi lumina lină
Vei răsări la noi deplină
Cine primește să te creadă
Trei oameni vor veni să-l vadă
Lumina lină, linii lumini
Răsar din codri mari de crini
I-atâta noapte și uitare
Și lumile au pierit în zare
Au mai rămas din veghea lor
Luminile luminilor
Lumina lină, linii lumini
Înstrăinându-i pe străini
Lumina lină, nuntă leac
Tămăduind veac după veac
Cel întristat și sărăcit
Cel plâns și cel nedreptățit
Și pelerinul însetat
În vatra ta au înnoptat
Lumina lină, leac divin
Încununându-l pe străin
Deasupra stinsului pământ
Lumina lină, Logos sfânt
Sensul versurilor
Piesa descrie o lumină divină, vindecătoare, care aduce speranță și alinare celor suferinzi. Această lumină este văzută ca un leac, un Logos sfânt, care transcende timpul și spațiul, oferind consolare și înnobilând pe cei marginalizați.