Ce-i acolo sus, în ceruri, în zenit?
Că berzele de-o vreme-au și sosit.
Să fi întârziat un cârd? Să fi rămas
Un stol răzleț aiurea, de pripas?
Par niște porumbițe, niscai lebede,
Când mici, când mari, când leneșe, când repezi.
Noi le zărim acum întâia oară
Că suie în april și că scoboară.
Dar iată că încep să-i dea, domoale,
Azurului albastru rotogoale
De spumă albă, ca de țibisir.
Și-s rânduite păsările-n șir.
Cu toate că alunecă pe cer
Și zboară lin, sunt cocostârci de fier.
Aduc în ei otravă, foc și pară,
Și găinațul lor aprinde și omoară.
Comunicatele semnate sunt sumare:
„Distrus opt instalații militare,
Mitraliat trei corpuri de armată.
Uzina de petrol incendiată.”.
Realități: Uciși câteva mii,
De mume, de bătrâni și de copii
Și dărâmate două catedrale
Și pe bolnavii-n paturi, trei spitale.
Sensul versurilor
Piesa descrie metaforic avioanele de război ca fiind păsări de fier care aduc distrugere și moarte. Versurile contrastează imaginea pașnică a păsărilor cu realitatea brutală a războiului, evidențiind pierderile umane și distrugerile provocate.