Stai, călăreț! Întoarce-ți calul semeț
Fă un ocol și lasă –
Vecia e mare, deasă.
Ai pierdut-o. Ce-ai făcut?
Tu n-ai ospătat, calul n-a păscut.
Ai căutat Steaua Polară.
Te-a așteptat aci până-aseară.
Bine! Dați fuga. Iute! Mai aveți câteva minute.
Ați intrat
În lumea numărului pătrat.
Vă e foame, vă e sete.
N-aveți potcoave, nici ghete.
Dar pâinea s-a mâncat, apa s-a băut
Ați întârziat un minut.
De când ați plecat
Nu s-a mai secerat.
Cuptoarele s-au stins. Vetrele
Au înghețat cu pietrele.
Apele, oamenii, vitele,
Pâinile, străchinile, cuțitele,
Cu toate lucrurile de aramă și fier
S-au înălțat într-o noapte la cer.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre pierderea timpului și consecințele grave ale întârzierii. Un călător ajunge prea târziu, iar lumea pe care o cunoștea s-a transformat, totul ridicându-se la cer ca o consecință a întârzierii sale.