Două butoaie merg la vale.
Unul e plin și merge-agale.
Altul e gol și fuge-n goana mare
și hărmălaia doagelor e-n stare,
Stârnind în valuri praful din șosea,
Să bage lumea în belea.
Dați-vă-n lături, oameni buni, că vine,
Ca o furtună, nu știu cine!
Dar larmă nu e de folos,
Butoiul gol e mult mai tacticos.
Așa și omul cel lăudăros,
Pe dinăuntru-i găunos,
Pe când acela care tace
E ca butoiul plin și cu capace.
Unuia-i umblă gura fel de fel.
Celălalt, vorbește fapta pentru el.
Stârnind în valuri praful din șosea,
Să bage lumea în belea.
Dați-vă-n lături, oameni buni, că vine,
Ca o furtună, nu știu cine!
Dar larmă nu e de folos,
Butoiul gol e mult mai tacticos.
Așa și omul cel lăudăros,
Pe dinăuntru-i găunos,
Pe când acela care tace
E ca butoiul plin și cu capace.
Unuia-i umblă gura fel de fel.
Celălalt, vorbește fapta pentru el.
Sensul versurilor
Piesa compară oamenii lăudăroși cu butoaiele goale, care fac mult zgomot, dar sunt lipsite de conținut, și oamenii tăcuți cu butoaiele pline, care sunt valoroase și nu au nevoie să se laude. Mesajul este că faptele valorează mai mult decât vorbele.