Binecuvântare.
Dormiți, dormiți!
Hipnoza nopții suflă boare
În mușchii voștri veștejiți
Și mâine veți avea izvoare
Din spor, pământul să-l stropiți
Cu bale călătoare.
Dormiți, dormiți,
Căci legea o citește cariul
când voi sunteți încremeniți
Și-n țeasta voastră-și zvârlă zarul
Satan, cu ochii buimăciți,
Noroc! Fiți fericiți!.
Dormiți, dormiți,
În monarhia minerală,
Cu-obrajii, sterpi și gălbejiți,
Lipsiți de carnea triumfală,
Cu care, morți, vă-nsuflețiți
O zi și-o viață goală.
Cei umiliți în trudă și-n răbdare,
Pribegii, robii și sihaștrii,
Bătuți de-a lunii vânătă dogoare,
Așteaptă stolul șoimilor albaștri.
Judecători, stăpâni și-ndreptățiți,
Voi sunteți beți. Dormiți, dormiți!.
Și însumi bine-vă cuvânt.
Căci e nevoie de pământ
Să vă-nmulțiți,
Să ne-apăsați și să ne-nlănțuiți,
Și veacuri oarbe să clădiți,
Dormiți, dormiți!.
Sensul versurilor
Piesa este un blestem, o urare de somn etern adresată celor care asupresc și exploatează. Somnul este văzut ca o formă de moarte și uitare, iar binecuvântarea este, de fapt, o ironie amară.
