1. La marginea pantei abrupte
La un han s-a oprit un străin
Era trist și avea hainele rupte
Și pe masă o cană cu vin.
2. Un străin ce-nconjoară pământul
Stai la mine rămâi doar un ceas
Să te întorci înapoi nu ai unde
Înainte să mergi ți-a rămas.
3. Mi-amintesc de o vară fierbinte
De-o pădure cu muguri pe ram
Mi-amintesc de prieteni și de iubită
Și de-o casă cu mama la geam.
4. Și-am ajuns la un mal pe o stâncă
Să-mi înec tot amarul nu pot
Și mă-ntreb dacă apa este adâncă
Să mă-nec azi cu jale cu tot.
5. Mi-a răspuns ridicându-se agale
Avea ochii plini de lacrimi și dor
„Mulțumesc pentru vinul măriei tale
Eu mă duc azi la râpă să mor.”
6. Acum plâng și nimeni n-aude
Trec printre oameni socot
Înainte să merg nu am unde
Înapoi să mă-ntorc n-are rost.
Sensul versurilor
Un străin, cuprins de disperare și amintiri dureroase, ajunge la o râpă cu intenția de a-și pune capăt zilelor. El rememorează trecutul fericit, dar se simte prins într-un prezent fără speranță, alegând moartea ca singură scăpare.