Traian – Traian – Artcore (Bonus Track)

Noroc la toți, și nenoroc la tonți,
Primul catren e ca trenul de clasă – nu-i pentru toți,
Catalogul meu conține versuri de notă zece,
Independent de orice – ce scriu e literă de lege,
C-o singură derogare,
Că nu există regulă să n-aibă măcar o excepție (care?)
Nu spun vorbe unanim recunoscute și acceptate,
Poți fi: de acord; să le critici; să mergi mai departe,
Sau poți veni, alături de cei ce mă susțin,
11 decembrie lansare ”Scarba” – stai puțin,
O scurtă paranteză și-apoi revin,
Eu nu citesc și nu cânt rap – eu vorbesc cu stil.
E concert Omu Gnom – proful de teorie lirică,
Cel mai bun freestyler – te bagă-n moarte clinică,
Ateliere de Creație, Slim Rocka la platane care,
Te resuscitează dar te bagă după-n reanimare.
Nu-mi contesta aptitudinile până nu vezi prezentarea,
Replicile-ți taie răsuflarea, îți schimbă starea,
Am muncit pentru asta, nu e loc de glumă,
M-a costat, dar rețeta n-a constat într-o formulă.
Oricum nu-s bun la matematică, am altă vocație,
Îs necunoscut ca rezultatul la cea mai grea ecuație,
Înzestrat cu o supradoză de autocritică,
Ceea ce mă face să am pace-i lupta zilnică,
Cu talentul meu de a vorbi,
Sper să nu fugă oamenii de mine ca de librării,
Nu-s cel mai tare mc, dar am cel mai greu text,
Caietul meu – e cartea tuturor din univers.
Am fost tentat să pun punct,
Dar punctu-n care sunt emite anumite semnale din sub,
Care mă fac să-mi străbat propriul infinit nedefinit – îs explorator,
Mc liricist – stilul meu e ArtCore.
Hip Hop-ul e un joc, și fiecare mutare,
Reprezintă o piesă scoasă – tabla mea d-afirmare,
Bineînțeles contra cronometru, că timpul trece,
Acum înțelegi, de ce-s împărat și nu rege,
C-am crescut în ăștia 4 ani cât alții-n 10,
Eu nu mă culc în călduri, să nu mă trezesc rece,
Urmează șah mat:
Dar dacă ești bună mă pot răzgândi – și se va termina în ‘pat’.