Stând culcat pe pat,
Cu hip-hop-ul bubuind în căști
Stau în sfârșit relaxat,
Departe de cei falși ce poartă două măști….
Stau închis în lumea mea
Probabil nimeni nu credea
C-o să-mi găsesc în hip-hop fericirea
Simt că totul îmi aparține
Simt că pot face totul, și o fac bine
Probabil nu sunt singuru’ ce-și ia un astfel de concediu
Cu mintea-nchisă într-un sediu
Ce scapă de realitate și asediu
Prin intermediu’ muzicii, cel mai bun remediu…
Așa e cel mai bine pentru mine, ca să uit de noi
Ca să uit… (De ce zic asta?)
Ca să uit că și părinții mei îmbătrânesc
Ca să nu uit că ei sunt cei ce necondiționat mă iubesc
Și mă hrănesc!
Vreau astral să uit de sărăcie în acest mediu corupt
Când văd atâta lume ce se deplasează neîntrerupt
Pe un drum plin de gropi și abrupt
Mă simt abătut
Că la câte au făcut,
Părinții mei încă nu se bucură de un maxim statut…
Și de multe ori, criticăm
Faptele altora, fără să ne uităm
În propria curte… Și după ne mirăm:
De unde atâta răutate?
Cum o putem combate?
Până la urmă (până la urmă…)
Raspunsu’ e în noi!
Depinde tot de noi
Ca să nu devenim un imens sloi
Care nu se gândește, care se îndreaptă unde-l duc apele…
Iubește-ți aproapele
Ține-ți alături fratele
Ca să ai pe cine să-ți apere spatele!
Apreciază bunătatea
Și sinceritatea
Fructifică-ți capacitatea
De a critica societatea
Păstrându-ți intact spiritu’, mintea
Și sănătatea…
Că-i greu de acceptat realitatea
Și astfel întâmpinăm bucuroși minciuna și nedreptatea….
La toate astea mă gândesc
Când stau culcat pe pat și mă acresc…
Poate părea nefiresc
Dar știu despre ce vorbesc!
După ce realizezi
Aceste lucruri, poți să mai zâmbești?
Nici nu are rost să mă asculți, dacă-n vorbele astea nu te regăsești…
Sensul versurilor
Piesa este o introspecție asupra vieții, a relației cu familia și a problemelor societății. Artistul își exprimă dorința de a depăși greutățile și de a aprecia valorile adevărate, cum ar fi familia și bunătatea.