Refren x2
De ce să fii rasist, când poți urî toată lumea,
De ce să urăști toată lumea când poa’ să-ți fie totuna,
Când vrei ceva să spui, asigură-te că ai cui,
Nu judeca un om până nu te pui în pielea lui.
Strofa 1:
Yo din acest moment n-am trecut, am doar prezent,
Mă f*t fără să regret în nostalgie,
Deprimant de mult timp pierdut vrând să scap,
De mine, de ceea ce nu poate fi schimbat!.
O problemă cu care mă confrunt, demult confund,
Prietenii cu partenerii de băut!
Și de n-ar fi de ajuns, is confuz,
Iau pastile pentru memorie, am uitat unde le-am pus.
Nu-mi rămâne decât să mă amuz când am fiori,
E una din zilele în care vrei să mori,
Ori ar fi necesară o doză dublă,
Conștient fiind de realitate viața-i scumpă..
Umblă mintea mea prin alte lumi,
În zeci de activități mă-mpart ca să mă adun!
Voi ăștia, de-ați văzut în mine un pericol,
C-am scris mai mult decât ați citit voi – sunteți ridicoli!.
Refren x2:
De ce să fii rasist, când poți urî toată lumea,
De ce să urăști toată lumea când poa’ să-ți fie totuna,
Când vrei ceva să spui, asigură-te că ai cui,
Nu judeca un om până nu te pui în pielea lui.
Strofa 2:
Plouă cu cerneală-n coală, cutremur și frânturi
Fluturi furturi în furtuni – încearcă să amâni
Printr-o strângere de mâini, bolta, pare tăcută
Refuzi plăcerea actuală sau amăgirea trecută?.
Simplific până la atom și nu văd nici un secret
Scot în evidență acțiunea și emoția ca un epitet
Atentie la remușcări, rana se închide greu
Am prelucrat firul poveștii, acum este gazeu.
Nu pun punctul pe I, pun punct la ce devii
Ceasul vă mănâncă de vii spune ce nu știi
Ia loc în pădurea spânzuraților, preferi
Să suferi dormind pe tine visând adieri?.
Prea mulți demoni orfani îmi zâmbesc din antreu
Încep, încet, percep de unde vine al lor arheu
N-am un leu în portmoneu, asta alungă chinul
Unii pentru ei și au pierdut până și buletinul!.
Refren x2:
De ce să fii rasist, când poți urî toată lumea,
De ce să urăști toată lumea când poa’ să-ți fie totuna,
Când vrei ceva să spui, asigură-te că ai cui,
Nu judeca un om până nu te pui în pielea lui.
Strofa 3:
Știi atunci când te apucau nervii spre seară,
Și-o luai la pas prin oraș fumând țigară după țigară?
Căutând cu disperare pentru stare un adăpost,
Tresari nervos, sătul să fii luat de prost!.
Trenul vieții a deraiat după ce m-am născut
În lumea asta nu găsești suflet de împrumut
E de temut cum de mult de el nu s-a știut
Nu ești filosof citând ce-ți șoptește-n amănunt.
Nu mă minți pe mine, știi ce? Fă-ți un bine,
Și renunță să te mai minți pe tine, știi că n-ai cu cine,
Mult prea depresiv de la o vreme,
Mă culc la 5 dimineața, nu știu, e târziu sau e devreme?.
Depinde de stare, oricum reneg mediul social
Mai multe vorbe decât cuvinte, fain ideal…
Uite așa aș vrea să mor! Dar nimeni să nu știe
Fără autor în poezie într-o lume plină de amnezie….
Refren x2:
De ce să fii rasist, când poți urî toată lumea,
De ce să urăști toată lumea când poa’ să-ți fie totuna,
Când vrei ceva să spui, asigură-te că ai cui,
Nu judeca un om până nu te pui în pielea lui.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de alienare și deziluzie față de lume și de sine. Artistul explorează teme precum depresia, confuzia și căutarea unui sens într-o existență percepută ca fiind lipsită de valoare.