Din zorii zilei mele în lanul Tău m-am dus
Culegător de spice, aşa cum Tu mi-ai spus!
Cântau secerătorii. Eu îi urmăm tăcut
Sfios şi singuratic şi lăcrimând că Rut.
Prin tot zăduful zilei sub soarele arzând,
Cu fruntea aplecată m-am ostenit tăcând,
Dorind când vine seara să-Ţi pot aduce-n prag
C-o dragoste smerită toţi snopii strânşi cu drag.
Stăpâne, iată seara se-ntinde peste vai
Pe rând se-ntorc Acasă toţi lucrătorii Tăi.
În urma tuturora, mă-ntorc şi eu, tăcut,
Sfios şi singuratic şi lăcrimând că Rut!
Mă ruşinez de rodul puţin agonisit
Dar Tu cunoşti arşiţa prin care m-am trudit.
O, iată vine noaptea! Îţi cer un adăpost
S-adorm cu cei cu care la munca Ta am fost!
Întinde-ţi peste mine veştmântul Tău, tăcut,
La Sfintele-Ţi picioare s-adorm şi eu ca Rut.
Iar mâine Dimineaţă mă scoală fericit
Să-ntâmpin Bucuria spre care-am suferit!
Sensul versurilor
Pelerinajul spiritual al unui om credincios, care se simte umil și nevrednic în fața divinității. El își oferă munca și suferința ca ofrandă, căutând odihnă și speranță în credință.