Existența, timpul, sunt false… până la descoperirea semnificației lor.
Din dorința de a știi, se nasc războaie, dar din dorința de a avea, mor oameni.
Un prost visător este mai deștept decât un geniu tăcut.
Incapacitatea omului de a înțelege, îl face muritor.
Cum misterul rămâne veșnic, îl face adevăr.
Adevărul nu poate fi definit, relativ fiind este singura lui trăsătură.
Care este rostul inteligenței dacă nu o poți folosi?
Răbdarea este speranța, care explică latura slabă a omului.
Sensul versurilor
Piesa explorează concepte abstracte precum existența, adevărul și inteligența, sugerând că înțelegerea și semnificația lor sunt relative și personale. Ea critică dorința de putere și subliniază importanța înțelepciunii și a acțiunii.