Începe-a-mi asculta gânduri ascunse
A-nțelege ce-i cu dorul
Hieroglifele-n priviri, odată
Simple străluciri acum, divine
Într-o frescă umilită
De concepte și de zile.
Imnul melodiei ce-o trăiesc
Ești tu, cântat de cei ce vor să cadă
Pentru-a ridica ce se destramă
Vreau să stau, ba nu, să zbor
Dar stai, să cad, să fiu
Să dorm, ca să visez
Ce-aș putea să desenez
Ești tu, sunt eu, nu te găsesc
Unde sunt, nici eu nu știu
Sensul versurilor
Piesa exprimă o căutare interioară profundă, marcată de dor și reflecție asupra efemerității sentimentelor. Vorbitorul se simte pierdut, oscilând între dorința de a se ridica și acceptarea căderii, într-o lume sufocată de concepte.