Ziua asta,
Ca și restul.
S-a dus. Tace.
Seara asta,
Ca și restul.
A venit. Pace.
Pace simplă,
Dar cu slavă.
Accept asta,
Ca odihnă,
Omul, dacă
Pică lupta.
Poznă-n pace:
Tace, tristă,
Întreagă,
O floare
tainică,
Ce-nseamnă,
Într-un amurg,
Va da, doar,
Un parfum blând,
Care omul,
Ca și orbul
Trage adânc,
Spălăcind,
Și adormind,
N-am idee,
După parfum,
Că petala
De unde e:
De la flori
Frumoase,
Boboace
Tinerele,
Cu piele
De mătase,
Sau roze
Trase, supte,
Destrămate
La soare
Și cu praful
Mestecate?
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și acceptarea inevitabilei sale curgeri. Metafora florii și a parfumului sugerează că, deși viața poate fi uneori amară și plină de praf, ea oferă și momente de frumusețe și consolare.