zei

Gabriela Melinescu – Din Viețile Faraonilor

de

Regina uriașă jucând șah, singură, singură, singură.Eu, cerșetoare veselă la masa mea jucând șah în genunchi, singură, singură, singură.Îmbujorată parc-aș așteptape soțul ei cu cap de pasăreși sandale gigantice pe care sunt desenați dușmanii.(în fiecare zi el îi zdrobește în picioare, ca strugurii;o licoare rubinie ca mustul de muson iese din ei.).Roșie e fața mea … Citește mai mult

Johann Wolfgang Von Goethe – Elegii – III

de

Nu te căi, o, iubito, că mi te-ai dat așa iute!Crede-mă, nu gândesc josnic, nu gândesc rău despre tine.Deosebirile-s ale lui Amor săgeți; unele zgârieȘi de otravă-nceată inima zace cu anii.Întraripate puternic, cu proaspăt tăiș ascuțite,Altele-n măduvă intră, sângele iute-aprinzându-l,Când, în eroice vremuri, zei și zeițe iubiră,Pofta privirii urma, dorinței urma desfătarea.Crezi tu c-a stat … Citește mai mult

Menelaos Ludemis – Vizibili și Invizibili

de

Duomo, San-Petro, Notre-Dame,Imense edificii ale zeilor,Catedrale ciclopice. Piramidepentru faraonii creștini.Dar de ce? De ce astfel de clădiri asemenea haosului?Răspunsul vine zguduitor:„Și unde, nesăbuiților,Unde ați fi vrut să găzduimzei atât de uriași?”O liniște de mormânt se-așterne.„În inimă!” a strigat un visător.N-a convins pe nimeni.Când oamenii se ceartăpentru existența cuivaÎnseamnă că acest „cineva” existăȘi prin urmare trebuie … Citește mai mult

Johann Wolfgang Von Goethe – Vouă Grații

de

Vouă, Grații, v-așterne frunzele-acestea poetulPe-altarul curat, muguri puțini, trandafiri.Și-o face senin. Artistul se bucură când eMunca sa împrejur ca un înalt Panteon.Jupiter fruntea-i cufundă, Junona din nou i-o înalță;Phoebus iese pășind, scutură aur comat;Rece cată Minerva în jos, iar Hermes, ușorul,Capu-l întoarce glumeț și totodată-ndrăgit.Dar către Bachus, duios visătorul. Citera-și roteșteOchi de poftă-ndulciți, chiar și … Citește mai mult

Menelaos Ludemis – Păgân

de

Iubesc zeii care înjură,Care batjocoresc, care dau ghionturi,Care își pun unul altuia „piedică”,Care scot limba unii la alțiiȘi care văzând pe „aproapele” lor însetatSe adapă ei înșiși.Iubesc zeiiCare nu impart binecuvântări,Nu spun: „Iubiți-vă unii pe alții!”Și care – văzând pe vinovați răstigniți –Sângerează în propriul trup.Iubesc zeiiCare nu sunt sculptați în piatră,Nici zugrăviți cu vopsea;Ci … Citește mai mult

Marin Sorescu – O, Zei!

de

E noapte târziu,Troznește ciudat mobila calului troianÎn mijlocul cetății.Și troienii, cuprinși de spaimă,Se întreabă:Oare ce nenorocireNe mai paște?Când troznește fără rost,Ca o bombă veche, uitată din celălalt război,Garderoba calului troianÎn mijlocul cetății,Nu este bine.O, zei!

Magda Isanos – Zeii

de

Ieșind din pământ,zeii cu creștetul sfântsemănau a pomi și tufișe.Luna cu raze furișelumina coroanele lor –de laur și mirt mirositor.Unde puneau piciorul sau mânaînflorea îndată țărâna,și chiar în cer se fac poienede stele clipind alene.Apoi cântece s-auziră,de cimpoi și de liră,și multe glasuri subpământene.Aurul spunea vorbe viclene:„Sunt ascuns și totuși lucesc.”„Sunt marmora din care templele … Citește mai mult

John Keats – Odă Lui Psyche

de

Ascultă, O, zeiță, tăcutul ritm păstratPrin dulce osteneală și amintiri străvechi,Și iartă-mă când spun c-ar trebui cântatMisterul tău cel mare la tine în urechi;Oare-am visat eu astăzi sau sigur am văzutCum Psyche, înaripată, zbura cu ochi aprinși?Absent, printr-o pădure, eu hoinăream tăcutCând, am simțit deodată c-o să leșin surprins,Văzând două frumoase făpturi că s-au culcatPe … Citește mai mult