zapada – Versuri.pro

Ducu Berti - Scrisoare la Început de Iarnă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

A nins ca-n basme aseară
Mai ninge și acum
Prin albul calm al iernii
Privirea mea-i de fum
Și rătăcit mi-e gândul
Sau poate mă visezi
Și-n jur sunt crini în floare
Iar tu-mi șoptești: zăpezi
Eu cad într-o clepsidră
Cu fulgii de afară
Și nu știu cine-n taină
Tristețea mi-o măsoară
În palma ta întinsă
Căzu un fulg. Și nu-i
Cândva și eu cădea-voi
În palma nu știu cui

Costel Zăgan - În Căutarea Unei Povești de Crăciun

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

M-am trezit cu ochii
plini de vicol
și de
ninsori de legănat copilăria.
Brrr, Doamne,
ce iarnă imaginară,
cu
mâinile înmănușate-n versuri,
cu
haine călduroase de sonete
și
căciuli trase
peste ochii copilăriei.
Ninge
pastel de Crăciun.
Costel Zăgan

Dinu Olarasu - Ar Fi Bine

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ar fi bine dacă iarna
Am putea s-o ducem de mână,
Zâna albă peste noapte
Printre noi să mai rămână.
Fiecare câte vrea să spună,
Chiar să ningă și-n scrumiere
Zâna cea cu degete subțiri
Să dea la toți minunății și mere.
Ar fi bine dacă iarna
Am putea s-o ducem de mână,
Zâna albă peste noapte
Printre noi să mai rămână.
În copaci să cadă iarăși luna,
Ramurile să strălucească toate,
Greieri de zăpadă potopind
Să râdă sub ferestrele-nnoptate.
Ar fi bine dacă iarna
Am putea s-o ducem de mână,
Zâna albă peste noapte
Printre noi să mai rămână.
Să-ntinerească și lumina
Să se sperie de lacrimi pruncul
Aburii de vin să ne îmbete
Și să cădem în neaua pe de-alungul.
Ar fi bine dacă iarna
Am putea s-o ducem de mână,
Zâna albă peste noapte
Printre noi să mai rămână.
Ar fi bine dacă iarna
Am putea s-o ducem de mână,
Zâna albă peste noapte
Printre noi să mai rămână.
Ar fi bine dacă iarna
Am putea s-o ducem de mână,
Zâna albă peste noapte
Printre noi să mai rămână.

Dimitrie Ciurezu - Rugăciune - Cad Fulgi Mari de Noapte și Zăpadă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Doamne,
Cad fulgi mari de noapte și zăpadă
Pe drumuri și pe satul meu
Și înțeleg cât poate-un Dumnezeu,
Când mintea mea nu poate să mai vadă.
Se-ntind chilimuri albe pe uluci
Și urmele în urma noastră pier
— Un sat uitat între pământ și cer
Cu-o lume de poveri și de năluci.
Ce-Ți putem da din tot ce-avem,
Din simplitatea noastră de cătun,
În noaptea asta ninsă de Ajun,
Când stau la geam și din văzduh te chem.
N-avem decât colinde și copii
Și mâinile trudite ce se-nchină,
Păstrând în ele un licăr de lumină
Din soarele ce cură pe câmpii…
«.. Buni la suflet
boieri mari
că vă vin
colindători;
cu dogoare
de ponoare
cu troițe
de hotare;
cu crucuuri
de cocoare
și cu ramuri
roditoare.
Vestiți lumea
boieri mari
că venim cu magii-n sat
să cătăm un împărat;
cu izvoare
noi de soare,
cu plămadă
de ogoare
cu chervane
pe cărare
și cu must
în zăcătoare.
Gătiți masa
boieri mari,
c-aducem dinspre Rudari
și vreo câțiva păcurari.
cu mioare
de ninsoare
cu chimire
lucitoare;
cu chetorile
de floare,
și-n cavale
sărbătoare.
Puneți lavița de-argint,
cu polog de mărgărint,
cu chenare
de izvoare
și bungete
gânditoare;
c-a svâcnit
o stea-n cărare
și-un moșneag
cu barba mare
și cu fruntea
iertătoare,
a pornit
din casă-n casă,
cu urări
și cu odoare….
Ascultați boieri în tindă
cum curg zale de colindă,
și ninsoare
pe cărare
și lumini
tremurătoare
pe pridvoare….
Doamne,
Prin troiene-aleargă tot ce-Ți dăm
Din sufletul, din arătura noastră.
Coboară-Ți fruntea blândă pe fereastră
Și vin în sat cu noi să colindăm.
O mână prag, cu colindeți și nuci,
Te-o întâmpina curat ca și pe noi,
Vei aduna credințe-n pumnii goi
Ca-mpărăția Ta de aur să le duci.

Dsida Jenő - Decembrie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Zarea azi e-n ceață,
și lumea-i largă-un
câmp de zăpadă.
Vântul, spulberând fulgi, îngână
și-n tihnă de mari
taine cântă.
…Cu ochi holbați mă uit în jos,
că-n mine, poate,
s-a înnegrit tot.
Tremurând, genunchii mă lasă
și sărut neaua,
că este albă.

Anghel Dumbrăveanu - Desen de Iarnă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

De două zile ninge cu stele mari pe Olt.
Colinele visează suav sub cerga moale
Și parcă sunt mai tânăr, mai pur, mai dezinvolt
Cum rătăcesc cu ochii prin sunete ovale.
Pădurile solemne privesc tăcut spre cer
Cu crengile-ncărcate de liniști și lumină;
Sălbăticiuni ciudate răsar din râpi și pier
Când vulturii văzduhul cu aripa-l înclină.
La cotul unde-arinii se dau uimiți în lături
Sub frunți să li se-așterne oglinzile mișcate,
Privirea mea deschide larg zarea de omături,
Și-mi vii din amintire cu genele mirate.
Aud prin iarba arsă de ani încet cum treci,
Și degetele tale lung părul mi-l desfira.
Cum peste noi coboară cristale moi și reci,
Eu mâna-mi trec prin astre ca pe-o albastră liră.

Adrian Păunescu - Clona în Ninsori

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Îmi e așa de dor de cea care-a plecat,
Că, dacă-aș fi mai tânăr și mai odihnit,
Probabil aș cădea-n păcat,
Iubind ninsorile la infinit,
S-o nască ele, tot pe ea, curat.
(Din doi în doi, 2003)

Bianca Ioana feat Bianca - Iarna

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Iarna ne jucăm cu zăpada, da, da
Cu bulgări ne distrăm și ne bucurăm.

Refren:
Zăpada strălucește ca cristalul și soarele bate în ea!
Și ne bucurăm, și ne bucurăm!
Este zăpadă, noi ne jucăm cu ea!
Este zăpadă, noi ne jucăm cu ea!
Chiar dacă este frig afară, noi tot ne jucăm!

Refren:
Zăpada strălucește ca cristalul și soarele bate în ea!
Și ne bucurăm, și ne bucurăm!
Este zăpadă, noi ne jucăm cu ea!
Este zăpadă, noi ne jucăm cu ea!
Toți copiii se dau cu săniuțele pe dealul cel înalt!

Refren:
Zăpada strălucește ca cristalul și soarele bate în ea!
Și ne bucurăm, și ne bucurăm!
Este zăpadă, noi ne jucăm cu ea!
Este zăpadă, noi ne jucăm cu ea!

Franz Kafka - Rece și Apăsător

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Rece și grea e ziua de azi.
Norii sunt stâne de piatră.
Vântul e rouă biciuită.
Oamenii încremenesc.
Sub pași sună metale
Din pietrele de mină
Iar ochii privesc.
Spre lacuri albe, departe.
În vechiul orășel se înalță
Căsuțe luminate de Crăciun,
Geamurile lor colorate privesc
Spre piețe mici, viscolite.
Prin scuarul luminat de lună
Trece un om neauzit prin zăpadă,
Umbra lui mare e purtată
De vânt spre înalt, peste case.
Trec oameni pe poduri întunecate
Pe lângă sfinți
Cu palide luminițe.
Norii trec pe cerul cenușiu
Pe lângă biserici
Cu turnuri amurgind.
Cineva, sprijinit de balustrada zidită
Privește în apa înserării
Cu mâinile pe pietre străvechi.

Nichita Stănescu - Cu Bulgări de Zăpadă-n Mâini

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Cu bulgări de zăpadă-n mâini.
Cu bulgări de zăpadă-n mâini
azvârl în focul veșnic.
O zână, ninsă săptămâni,
îmi ține luna sfeșnic.
Când, aplecat și încordat,
în focul veșnic bulgări reci
azvârl, mai alb, mai nepătat
decât au fost în veci.
Se stinge? Nu se stinge, nu!
El arde-n flame lungi și iată
sprânceana mea-i de fum acu
și fruntea încordată.
Apă și foc, gheață și fum, –
azvârl și strig, azvârl și strig:
Priviți-mă, trăiesc și sunt acum,
și mă las nins și nu mi-e frig.