Nicolaus Lenau – Melancoliei
Mă urmezi, melancolie!Visătoare mă-nsoțești!Fie că mă-nalț, sau fieCă mă pierd, alături mi-ești.Mă petreci prin stânci cu jnepeni,Unde vulturii domnesc,Unde brazi pe culmi stau țepeniPrintre ape ce vuiesc.Morții, sus când mi se-aratăȘi când lacrimi mă pătrund,Fața mea întunecatăLin, în sânu-ți mi-o cufund.