Nicolaus Lenau – Melancoliei

Mă urmezi, melancolie!Visătoare mă-nsoțești!Fie că mă-nalț, sau fieCă mă pierd, alături mi-ești.Mă petreci prin stânci cu jnepeni,Unde vulturii domnesc,Unde brazi pe culmi stau țepeniPrintre ape ce vuiesc.Morții, sus când mi se-aratăȘi când lacrimi mă pătrund,Fața mea întunecatăLin, în sânu-ți mi-o cufund.

Tokio Hotel – Tot Geliebt (Română)

Țin scrisoareaÎn mâna mea receUltima propoziție a fost lungăÎn timp ce ardeMă uit la eaCu fiecare rândUn sentiment moareCe-a rămas în întunericUn fior de la tineNu mă mai ajutăAsta mă ucide.Ne-am iubit până la moarteAsta mă ucidePentru că visele noastre au căzut în bucățiLumea ar trebui să fie tăcutăȘi singură pe totdeaunaSuntem pierduțiChiar dacă puterileSe … Citește mai mult

Tokio Hotel – Love Is Dead (Română)

Țin scrisoarea taÎn mâna mea înghețatăUltima frază era lungăLa fel de lungă precum ardeDragostea mea continuăCu fiecare cuvânt mai moare un sentimentSunt lăsat aici în întunericNici o amintire a taÎnchid ochiiȘi mă omoară!Noi murim când dragostea moareMă omoarăAm pierdut visul care nu l-am avut niciodatăLumea este tăcutăAr trebui pentru totdeauna să mă simt singurCăci noi … Citește mai mult

Lucian Blaga – Amintire

Amintire.Unde ești astăzi nu știu.Vulturii treceau prin Dumnezeu deasupra noastră.Alunec în amintire, e-așa de mult de-atunci.Pe culmile vechi unde soarele iese din pământprivirile tale erau albastre și-nalte de tot.Zvon legendar se ridică din brazi.Ochi atotințelegător era iezerul sfânt.În mine se mai vorbește și astăzi despre tine.Din gene, ape moarte mi se preling.Ar trebui să tai … Citește mai mult

Aurel Rau – Oceanul Pacific

Suprafețele de apă verde forjează-oglinzipentru vulturi cu aripi vaste.Să-mi stea chezaș nu e nimeni și nici să-mi prindăpe piept un disc. Trupul poate să-nfrunte vântulca un orb felinar de bronz.Cobor tăcut, gâtuit de imensitate,pe plaja ruptă din lunăși calul-n goana al Europei la carul soareluiîși uită forma, o clipă, își pierde vajniculnechezat auriu.Sunt numai țândări … Citește mai mult

Vasile Alecsandri – Tunetul

Pe lanul lung și verde, cu grâul răsărit,O umbră călătoare se-ntinde-ncet și trece,Precum un râu de munte când gheața s-a topitSe varsă peste maluri, câmpiile să-nece.E umbra unor nouri albii, ușori, mărunțiCe lunecă sub soare, clădind un lanț de munți;Ei vin în mezul zilei c-un surd și tainic sunetȘi, ca semnal de viață, aprind în … Citește mai mult