Versuri corectate și adnotate
Hei, tramvai, cu etaj și tras de cai,Hei, joben, ce umblai la „Mon Jardin”,Hei, bunic, cu monoclu erai șic,Hei, can-can, cu picioarele-n tavan.Toate-au fost la timpul lor ceva exagerat,Anii au trecut în zbor și lumea le-a uitat.Da, da..Hei, pletoși, cu pantaloni strâmți și șoioși,Chitariști, zgomotoși și fanteziști,Minijup, foarte scurt și strâns pe trup,Hei, tu shake, … Citește mai mult
Hei, tramvaiCu etaj și tras de caiHei, jobenCe umblai la Mon JardinHei, bunicCu monoclu erai șicHei, can-canCu picioarele-n tavanToate-au fost la timpul lorCeva exageratAnii au trecut în zborȘi lumea le-a uitatDa, daNu, nuHei, pletoșiCu pantaloni strâmți și soioșiChitariștiZgomotoși și fanteziștiMini-jupFoarte scurt și strâns pe trupHei, tu, breakÎndrăcit ca un berbecToate sunt la modă acumȘi tot … Citește mai mult
I.Al meu prin dreptul alegerii libere!Al meu prin regalul sigiliu!Al meu prin semnul stacojiu al închisoriiPe care gratiile nu-l pot ascunde!Al meu, în vedenie și interdicție!Al meu, prin strigătul gravTitrat, confirmat, delirant document!Al meu, în vreme ce vârstele fură!
Zgomotul olanelor distrusede furtunăîn dilatatul aer ce nu crapă,aplecarea plopuluitricuspid de Canada, vibrândîn grădină la smulgeri –treaptă cu treaptă marmura cum iederanu crede-n azvârlirea solitarăa podurilor, de-aici descoperite:al unei clepsidre, care nu nisipci opera ar măsura și chipuri, planteomenești; al apelor sub pavilioane aduseși nu mânioase încercând fundaluride piatră ponce, a dispărut? Un sunetlung ceramicile … Citește mai mult
Oh, cum pe-acea scânteietoareîntindere-arcuită înspre dealuri,zumzetul serii dens se subțiazăiar arborii vorbesc cu murmurulnisipului, știut; ce limpedese-ndiguiește-acolo în decorde coloane și sălcii pe margini și mari salturide lupi în grădini, printre bazine plinece dau pe-afară,această viață a tuturor, ce nu este mai stăpânităca respirația noastră;și cum se zămislește iar lumina de safirpentru oameniicare trăiesc acolo: … Citește mai mult
Părăsite pe dealfrunze ale magnolieiverde-brune de vântuldin frigidare aducede la parter o răsturnatăprecipitare de acorduriși orice frunză clătinatăsau scânteind prin desișpână la fibre se îmbibăde-acel salut și încă șimai părăsite frunzelecelor vii ce se rătăcescîn ale clipei prisme,membrele-n febră sortitemișcării ce se repetăîn cerc foarte scurt: și sudoarepulsând, o sudoare de moarte,fapte, minute-oglindite,aceleași mereu, și … Citește mai mult
Ce vremuri trăim! E vremea noastră.Oricât de agitat poate părea totul, de la un timp, e timpul nostru acum!Sângerăm cumplit. Sufletul e rănit de scârbă.S-a nimerit să fim nimeriți de focurile de artificii, când își sărbătoreau porcii victoria asupra fermei.Ironic… justiția e fermă.O să fim sufocați, aerul e greu ca într-un oraș aglomerat.Consumatorii abatorului universal.Aici … Citește mai mult
Știi, nu credeam pe-ai mei, nici pe oricineCând povesteau de vremuri cică era mai bineLumea se schimbă, m-am schimbat și euȘi pentru asta mulțumesc doar lui Dumnezeu.Sunt satisfăcut de tot ce amDe nu mă cunoșteam cu frații mei, nu mă mai bagamTimpul trece și-o să-mbătrânimOricum, dacă plec, să știi c-o să revinNu mă duc de … Citește mai mult
I.Mi-e dor de vremurile pierdute în zare, în careStăteam în fața blocului fără nicio supărareMi-e dor de sucurile ce mă răcoreau când era caldCând ajungeam sac red că sunt pe vârful cel mai înaltMi-e dor de foștii tovarăși cu care îmi pierdeam vremeaPusti fiind ca orice copil ne cuprindea leneaMi-e dor de școala generală, cum … Citește mai mult
Mi-e dor de unele momente, unele chiar demente, unele hazlii, altele de care nu vreau să mi le aduc aminte.Mi-e dor de vremea în care eram cuminte, când mă tăvăleam pe jos de fiecare dată când îmi cădea un dinte.Mi-e dor de spusele mamei, atunci când ieșeam afară: să fii cuminte, puiuț, să nu te … Citește mai mult