Klibru – Mi-e Dor

I.
Mi-e dor de vremurile pierdute în zare, în care
Stăteam în fața blocului fără nicio supărare
Mi-e dor de sucurile ce mă răcoreau când era cald
Când ajungeam sac red că sunt pe vârful cel mai înalt
Mi-e dor de foștii tovarăși cu care îmi pierdeam vremea
Pusti fiind ca orice copil ne cuprindea lenea
Mi-e dor de școala generală, cum o să-mi fie mai târziu
Dor de al meu liceu, atunci când o să ajung să nu mai fiu
Mi-e dor de ai mei profesori ce mă înjurau zi de zi
Pentru că nu reușeam să fiu ca ceilalți copii
Mi-e dor de inocența ce caracteriza orice copil
Când făceai o prostie, scăpai întotdeauna subtil
Mi-e dor de prima gagică pe care am sărutat-o
Mi-aduc aminte cu plăcere, nici de cum că am uitat-o
Mi-e dor de vremurile în care mă-nțelegeam bine
Cu tata, nicidecum acum, când îl aud mi se pune pata
Mi-e dor de, vremurile în care nu știam că nu ține
Mi-e dor de timpul în care nu știam ce e rău și ce e bine
Mi-e dor de anumiți oameni ce au însemnat mult
Ce-au fost lângă mine atunci când altă șansă nu am avut
Mi-e dor de ei, și dacă aș putea să le mai zic o dată
Vă iubesc pe toți cum v-am iubit de prima dată
Pentru mine ați fost pe viață o pată marcantă
Nu cred că vă voi putea uita vreodată..
Refren :.
II.
Mi-e dor de vremurile în care speram să-mi fie dor
Când adormeam cu un singur gând în dormitor
Mi-e dor de vechiul eu, așa cum eram eu mereu
Mi-e dor de vremurile când să mă înfrângi era greu.
Mi-e dor de unele momente, unele chiar demente
Unele hazlii altele de care nu vreau să-mi aduc aminte
Mi-e dor de vremea în care eram cuminte
Când mă tăvăleam pe jos de fiecare dată când îmi cădea un dinte
Mi-e dor de spusele mamei atunci când ieșeam afară
Să fii cuminte puiuț, să nu te îndepărtezi de scară
Mi-e dor de vecinul de deasupra, care
Ne inunda mereu, apoi își cerea iertare
Mi-e dor de nebuna de la 6, de care îmi era frică
Atunci când zăcea pe jos la lift, pe scări o luam cotită
Mi-e dor de Vlad, primul prieten cu adevărat
Acuma fiind în state, drumurile nu s-au mai intersectat
Mi-e dor de toată gașca ce exista pe-atunci
E aproape imposibil pe noi să ne atingi
Mi-e dor de acele vremuri, lumea era mult mai bună
Acum bagi mâna în portofel, adevărul să ți-l spună
De-aia încrederea mea e greu s-o câștigi acum
E ca și cum ai vrea să câștigi o cursă de cai cu un cal ciung
Nu trăiesc în amintiri, nu vă lăsați înșelați de,
Aparențe, totuși îmi amintesc cu plăcere
Prefer prezentul în ciuda trecutului rece
Ce m-a făcut să mă simt cu adevărat un rege
Ce m-a făcut să cred că există un d-zeu
Să cred în El și în mine căci așa am crescut eu