Se schimbă vremuri, se schimbă și dorințe,
Se schimbă-a fi, credința-i schimbătoare;
Lumea-i făcută toată din schimbare,
Întruna asumându-și noi tendințe.
Doar noutăți ne trec pe dinainte,
Străine de speranță fiecare;
Din rău rămân doar amintiri amare,
Din bine doar cu dor rămâi în minte.
Timpul în verde-nvăluie pământul,
Acoperit cândva de neaua grea,
Ca în final să schimbe-n plânset cântul.
Pe lângă modul zilnic de-a schimba
Altei schimbări șocante-i vine rândul:
Ea nu mai schimbă cum obișnuia.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra naturii schimbătoare a vieții și a timpului. Subliniază cum totul este într-o continuă transformare, de la dorințe și credințe până la anotimpuri și emoții, lăsând în urmă amintiri, atât amare, cât și pline de dor.