Hei, tramvai, cu etaj și tras de cai,
Hei, joben, ce umblai la „Mon Jardin”,
Hei, bunic, cu monoclu erai șic,
Hei, can-can, cu picioarele-n tavan.
Toate-au fost la timpul lor ceva exagerat,
Anii au trecut în zbor și lumea le-a uitat.
Da, da..
Hei, pletoși, cu pantaloni strâmți și șoioși,
Chitariști, zgomotoși și fanteziști,
Minijup, foarte scurt și strâns pe trup,
Hei, tu shake, îndrăcit ca un berbec.
Toate sunt la modă-acum și tot exagerat,
Timpul trece ca un fum și tot va fi uitat.
Da, da..
Hei, tramvai, cu etaj și tras de cai,
Hei, joben, ce umblai la „Mon Jardin”,
Hei, bunic, cu monoclu erai șic,
Hei, can-can, cu picioarele-n tavan.
Toate-au fost la timpul lor ceva exagerat,
Anii au trecut în zbor și lumea le-a uitat.
Da, da..
Sensul versurilor
Cântecul reflectă asupra trecerii timpului și asupra modului în care lucrurile considerate exagerate sau la modă într-o anumită perioadă devin uitate sau reînvie în forme noi. Evidențiază ciclicitatea modei și efemeritatea tendințelor.