Johann Wolfgang Von Goethe – Să Fiu Voios
Să fiu voios, departeDe-al luminii foc?Dar scriu acum la carteȘi nu pot bea deloc.Când m-a vrăjit ca-n vise,Cuvinte n-am rostit.Când limba se oprise,Și pana s-a oprit.Hangiule, paharulMai umple-mi! Spun, firesc:Gândește, dând nectarul!Se știe ce-mi doresc.