Frunzuliță de sub coastă,
Frumoasă-i mireasa noastră
Că-i e fața ca bujorul
În potică n-o pus p-ciorul,
C-o trecut p-îngă potică
Nu i-o trebuit nimică,
Nici leacuri, nici rumenele
Că-i frumoasă fără ele.
Frunză verde de pe șes,
Mireasa-i din neam ales
Neamul nost’ nu-i de secară,
Că-i de grâu de primăvară,
Neamul nost’ nu-i de ovăz,
Că-i de grâu d-ăla frumos,
Cine vine-n neamul nost’
Până-i lumea-i tot voios.
Sensul versurilor
Cântecul celebrează frumusețea miresei și originea sa dintr-o familie nobilă. Se subliniază bucuria și prosperitatea celor care se alătură acestei familii.