https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/charles-baudelaire-duhul-vinului-lame-du-vin https://versuri.pro/charles-baudelaire-duhul-vinului-lame-du-vin#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=72458 →]]> În sticle, într-o seară, cânta un duh de vin:
„Drag om dezmoștenit, spre tine răspândesc
Din închisoarea mea cu ceară roș-carmin,
Un cântec de lumină și de amor frățesc.
Știu că e trebuință, pe dealul dogorit
De nădușeală, chin și soare arzător
Ca să primesc o viață, un duh neprihănit;
Și nu voi fi nicicând ingrat, nepăsător.
Căci simt o bucurie și-un minunat avânt
Alunecând pe gât când omul e trudit,
Iar pieptul lui fierbinte e un mai blând mormânt
Decât e bolta rece sau beciul cel umbrit.
Oare auzi refrenul duminical, supus,
Speranța care-n sân mereu îmi va trăi?
Cu coatele pe masă, cu mânecile sus,
Mă vei glorifica și mulțumit vei fi.
Soției tale ochii eu îi aprind discret
Și fiului îi dau putere și culori,
Iar pentru cel ce este în viață slab atlet
Voi fi ca un ulei pe mușchi la luptători.
În tine o să vărs ambrozii vegetale,
Grâu bun de la acel Semănător etern,
Căci din iubirea noastră se nasc versuri regale
Ce pentru Dumnezeu ca florile se-aștern!”

]]> https://versuri.pro/charles-baudelaire-duhul-vinului-lame-du-vin/feed 0 https://versuri.pro/george-gordon-byron-beppo-strofa-xli https://versuri.pro/george-gordon-byron-beppo-strofa-xli#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=46953 →]]> Italia, cu multele-i păcate,
E, totuși, pentru mine, loc plăcut,
Căci soarele mi-e drag mai mult ca toate
Și vița, nu suind pe zidul mut,
Ci-n arbori atârnând, în libertate,
Ca-ntr-un decor de teatru cunoscut,
Când primul act cu-o horă s-ar sfârși,
La vie, ca în Franța-n miazăzi.

]]> https://versuri.pro/george-gordon-byron-beppo-strofa-xli/feed 0 https://versuri.pro/lucian-blaga-floare-de-viata https://versuri.pro/lucian-blaga-floare-de-viata#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=18445 →]]> Neglorioasă e această floare,
Făcută din stamine și pistile,
Fără de nicio urmă de petale.
Dar ce suav miros – de șapte zile
M-atrage printre frunzele de viță!
Este-n mireasmă ca o profeție
a soarelui, adânc dormind pe vie,
Și-a vinului ce-ncoronat de arome,
pe-un drum de toamnă caldă va să vie.

]]> https://versuri.pro/lucian-blaga-floare-de-viata/feed 0 https://versuri.pro/friedrich-holderlin-podgorie-si-albine https://versuri.pro/friedrich-holderlin-podgorie-si-albine#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=21659 →]]> Când seva din viță,
Coardele noi, caută umbră,
Și crește lin poama sub răcoroasa
Boltă de frunză:
Pentru bărbați o putere
Dar cu plăcută mireasmă pentru fecioare…
Și albine,
Când de bine mirositorul
Prier îmbătate, le atinge duhul
Soarelui, îl urmăresc rătăcind
Ele fugăritele, când însă
Arde o rază, ele se-ntorc
Cu zumzet presimțind multe….
În românește de Ion Pillat

]]> https://versuri.pro/friedrich-holderlin-podgorie-si-albine/feed 0 https://versuri.pro/ingeborg-bachmann-sub-vita-de-vie https://versuri.pro/ingeborg-bachmann-sub-vita-de-vie#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=26753 →]]> Sub vița de vie în lumina strugurie
se coace ultimul tău chip.
Noaptea trebuie să întoarcă foaia.
Noaptea trebuie să întoarcă foaia,
când coaja se sfărâmă
și din carnea fructului iese soarele.
Noaptea trebuie să intoarcă foaia,
fiindcă chipul tău dintâi
urcă în năluca ta, estompată de lumină.
Sub vița de vie în lumina strugurie
beția îți imprimă un semn –
Noaptea trebuie să întoarcă foaia!.

]]> https://versuri.pro/ingeborg-bachmann-sub-vita-de-vie/feed 0 https://versuri.pro/ion-pillat-vinicer https://versuri.pro/ion-pillat-vinicer#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=27497 →]]> Ajuns în miez de toamnă, îți dai cu spaimă seamă,
Când chiotă culesul în drumul lui spre cramă,
Că despre lucrul viei vorbit-ai prea puțin.
Și totuși – o, poete uituc – cu subiect plin.
De poezie gravă aveai la îndemână
Cum vița peste iarnă adoarme în țărână.
Ca omul de la țară culcat în țintirim
– Dar taina adormirii acesteia n-o știm -.
Apoi Prier când vine pe-Argeșului apă,
Cum săpătorii vița pe dealuri o dezgroapă,
Cum tremură golașă ca pruncul și-o botează
Și mierla cu un cântec și soarele cu-o rază.
Cum coarnele le leagă vierul de arac,
Cum taie joardă slabă și lemnul prea sărac.
Dar plânsul sfânt al viței nu-l vei cânta tu oare
Cu lacrima lui clară, de ochi vindecătoare?
Dar despre sulfatare nu pomenești nimic,
Nici despre boala viței ce „folexera”-i zic!
Cum vrei atunci, poete, ca un viticultor
Din cartea-ți să culeagă un sfat folositor?
Pe raftul librăriei, uitată, o să șadă.
– Povețele și tâlcul le știu de mult. O cadă.
Cu must de tămâioasă mai bine să-mi aduci,
Și în ceardacul casei, în tihnă și-n papuci.
Ca Anton Pann de veseli când da de un nerod,
Cu metodologie să bem al viței rod.

]]> https://versuri.pro/ion-pillat-vinicer/feed 0 https://versuri.pro/ion-pillat-calendarul-viei https://versuri.pro/ion-pillat-calendarul-viei#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=27645 →]]> De ieri albine albe pe via ta roiesc,
Toți prunii și toți merii în iarnă înfloresc.
Petalele cu aripi de gheață cad domoale
Pe un covor mai moale ca iarba cea mai moale.
S-au șters din fața țării și drumuri, și poteci,
Stă Argeșu-n zăvoaie cu tălpile lui reci
Și nu cutează moșul pe prund măcar un pas.
Izvoarele cu barbă în țurțuri au rămas
Și strasina făcându-și la ochi cu palma mânii,
Tot căutând cărarea, stă cumpăna fântânii.
Auzi întâi un zgomot, apoi – deodată – clar
Ca picături de ploaie pe-o apă de cleștar.
Sunt clopoțeii sănii: ascultă-i bine cum
O flamură de sunet îți flutură pe drum.
Aproape, mai aproape, sub deal, la deal, pe deal, îți sună la ureche o toacă de metal
Dar în odaia cramei cu focul în cămin,
Aduci pentru prieteni urciorul cel mai plin.
Te-așezi cu ei la masă, citești și procitești
Și vinul vechi și vinul mai nou ce-l pritocești.
Butucii ard în sobă cu trosnet și scântei.
Din rodul viei tale ești bucuros să bei.
Cucernic pentru oaspeți ridici câte-o bărdacă,
Pe frații-n poezie nu-i uiți cu cană seacă.
Și, ca poet al viei serbându-i sfântul hram, închini pentru Horațiu, Virgiliu și Francis Jammes.

]]> https://versuri.pro/ion-pillat-calendarul-viei/feed 0 https://versuri.pro/ioan-alexandru-imnul-vitei-de-vie https://versuri.pro/ioan-alexandru-imnul-vitei-de-vie#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=28850 →]]> De unde-ai fost adusă aici între păduri
Și-ai rămas și te-ai deprins pe sate
Și te-ai întins și nu ți-ai dat răgaz
Și-acum ești stăpână peste toate.
Te-ai apucat de dealuri, te-ai cățărat pe munți
Și spânzurat de-a valma pe fiecare casă
Și pe fântâni, pe cumpene te-ai prins
Și-acum ești fecioară și mireasă.
Te-ai oblojit în cel mai prost pământ
La marginile așezărilor, străină
Și te-ai luat la trântă cu-acest sălbatec vânt
Și te-ai zbătut în stâncă și țărână.
Pe drumurile Romei, prin codri seculari
În Transilvania desferecată
Ai tot săpat prin veacuri dedesubt
Până rămas-a Patria sub roată.
În barba porților te-ai încuibat
Cu vrejurile aspre descărnate
Și tot ai supt din lemn un legământ
Pân-a crescut în jurul lui cetate.
În spini și bălării sămânța ta
A fost zvârlită și-n piatră seacă
Și-n secetă și-n ger și-n câte sunt
Pe valea asta strâmbă și săracă.
Și-asmuțit-au câinii și te-au flocăit
Și hăiți de lupi în cete milioane
Doar te va smulge spaima de pe par
Cum stai și sângerezi între icoane.
Și unde n-ai putut de-a binelea intra
Unde-a rămas urechea nepătrunsă
Prea groasă funia s-a sumețit
Șerpuitoarea devenit-a unsă.
Și unde nici cârcelu-nrourat
N-a picurat sămânță și ardoare
În miezul pâinii via s-a lucrat
Și-n loc de pas intră prin născătoare.
Și să rămâi de-a pururea cu noi
Cu ugerele coapte priveghere
Cu barda-n grinzi ales-am fața ta
Pătată-n luna nouă de muiere.
Când nu am știre de făptura ei
Din soare rup o rază purpurie
Și-o tot dezghioc cu unghia pe rând
Pân-a rămas columbă-n sihăstrie.
Și teamă mi-e întocmai să mă uit
Frumoasa mea iubită și stăpână
Smirne și mir și veșnicii cuvânt
Revarsă torsul tău de-o săptămână.
Cât munții roată horă i-ai cuprins
Și stăpânești și-n adâncimi de țară
Decât stejarii cerului senin
Tu ești mai blândă și mai milenară.
Mi-ai plămădit pustiile la rând
Și mlaștinile smulse din privire
Și-n inimă ți-ai înălțat lăcaș
Să ți-l hrănesc prin sânge cu iubire

]]> https://versuri.pro/ioan-alexandru-imnul-vitei-de-vie/feed 0 https://versuri.pro/afanasii-fet-corzile-vitei-ce-am-pus-au-ajuns-pana-n-geam https://versuri.pro/afanasii-fet-corzile-vitei-ce-am-pus-au-ajuns-pana-n-geam#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000 http://versuri.pro/?p=3942 →]]> Corzile viței ce-am pus au ajuns până-n geam,
Geamul sub frunză, lipsitu-i de soare
Chiar pe de-a-ntregul. Și parcă-ntr-adins
Vița-ngrelată-i de struguri ce dau către aur.
Doamnă, te rog, nu-i atinge! La ce spre ruină
Ți-i gândul mereu? Căci mâna de-a trece prin frunze,
Mâna mult albă, vecinii ușor or să vadă.
Spune-or: „În casă la el pe-ascuns ea venit-a”.
1847

]]> https://versuri.pro/afanasii-fet-corzile-vitei-ce-am-pus-au-ajuns-pana-n-geam/feed 0 https://versuri.pro/alphonse-de-lamartine-vita-de-vie https://versuri.pro/alphonse-de-lamartine-vita-de-vie#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000 http://versuri.pro/?p=8109 →]]> Viţa-de-vie casa noastră
O-mbrăţişa cu ramuri grele
De boabe ce, către fereastră,
Momeau un cer de păsărele.
Cu-nfrigurata-i mână albă
Mama o coardă ne-apleca:
Copiii se-nfruptau în grabă
Din viguroasa miere-a sa.
Azi păsări nu-s, mama e moartă;
Viţa-de-vie-i doar un ciot;
Văl de păianjeni uşa poartă;
Eu plâng şi mă gândesc la tot.

]]> https://versuri.pro/alphonse-de-lamartine-vita-de-vie/feed 0