visan dimitriu – Versuri.pro https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png visan dimitriu – Versuri.pro https://versuri.pro 32 32 Daniel Vişan-Dimitriu - Regina Din Regatul Nopții https://versuri.pro/daniel-visan-dimitriu-regina-din-regatul-noptii https://versuri.pro/daniel-visan-dimitriu-regina-din-regatul-noptii#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=84017 →]]> Neliniștile nopții par să-mi spună
Că-n lumea vie-a gândurilor mele
E-un cântec nou, ce curge dinspre stele
Și-mi e adus de razele de Lună.
În armonia lui, tresar, măiastre,
Senzații noi, în vechiul orologiu,
Iar pulsul lui devine un elogiu
În vers timid, ce urcă înspre astre.
Și urcă, urcă, aripile sale
Au străluciri de stele, sunt divine
Și par tot Universul să-l încline
Spre cântul cu-nțelegeri noi, cabale.
În depărtarea anilor lumină,
E-o nouă stea, ce-abia a apărut
Și cântă, într-un fel necunoscut,
În lumea-n care-a devenit regină.

]]> https://versuri.pro/daniel-visan-dimitriu-regina-din-regatul-noptii/feed 0 Daniel Vişan-Dimitriu - Fiul Luminii https://versuri.pro/daniel-visan-dimitriu-fiul-luminii https://versuri.pro/daniel-visan-dimitriu-fiul-luminii#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=84054 →]]> Îşi rătăcise drumul şi-acum nu mai ştia
Nici unde-i este casa, părinţii, cine-i el,
De ce-i atât de singur şi cine e acel
De vină pentru toate şi unde l-ar afla.
Iar Timpul ce-l uitase prin anii de lumină
Parcurşi la întâmplare prin marele neant,
Privea, arar, intrusul, c-un zâmbet arogant,
Şi-i răspundea la toate c-o linişte deplină.
Plutea prin nemurire, prin lumea dintre stele,
Şi învăţa atâtea cât nimeni n-a cuprins,
Dar ce conta că-i liber, că e de neatins,
Pe-un taler ce-i deasupra singurătăţii grele?.
A căutat milenii răspunsul la-ntrebare
Şi a găsit fragmente, le-a cântărit, le-a şters,
S-a întrebat pe sine, în propriu-i univers,
Şi-a întrebat Lumina ca ultimă-ncercare.
A înţeles că este, din vremuri vechi, un zeu,
Lumină din Lumină, o parte din Cuvânt
Pierdută-atâta vreme din rostu-i pe Pământ..
Şi-a coborât îndată, ascuns în curcubeu.

]]> https://versuri.pro/daniel-visan-dimitriu-fiul-luminii/feed 0 Daniel Vişan-Dimitriu - Umbre de Lumină https://versuri.pro/daniel-visan-dimitriu-umbre-de-lumina https://versuri.pro/daniel-visan-dimitriu-umbre-de-lumina#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=83561 →]]> Vânt și ploaie rece, gânduri sprijinite
pe a mâinii umbră, rece-acum și ea,
ochi din care scapă goale, umilite,
resturi de lumină peste o podea.
Lacrimile ploii se lungesc pe geamuri
și se-ntind spre margini, parcă ireal,
lasă loc privirii să se-aștearnă-n ramuri
goale, reci și ude-n timpul agonal.

A-nghețat privirea și coboară-n iarba
care-și culcă vârfuri galbene sub vânt,
pe sub ziduri, mușchii își apleacă barba
udă în tristețea goală de cuvânt.
Printre norii negri, nu-i rost să pătrundă
raze de lumină. Cerul pare mic
pentru frunza care-n ape se scufundă,
singură în moarte, așteptând.. nimic.
Daniel Vișan-Dimitriu
(26 oct. 2014, Vol.”Călător prin gânduri”)

]]> https://versuri.pro/daniel-visan-dimitriu-umbre-de-lumina/feed 0 Daniel Vişan-Dimitriu - Istoria Iluziilor https://versuri.pro/daniel-visan-dimitriu-istoria-iluziilor https://versuri.pro/daniel-visan-dimitriu-istoria-iluziilor#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=83563 →]]> Iluzii răsărite-n câmpuri stranii,
Lipsite de hotare de-adevăr,
Pornesc spre Eden să-și îngroape anii
În miezul încă dulce-al unui măr.
Iar de va fi un șarpe să îmbie
O Evă plictisită de-un Adam
Să muște ea, că doar așa-i învie
Toți mugurii inconștienți din ram.
Atunci, de o va face, prin istorii
Va fi întregul șir modificat,
Căci o vor alunga apărătorii
Acelei lumi, a primului păcat.
Și-o altă coastă își va da Adamul,
Și-o altă Evă-n Rai va plictisi,
Cam până când produsul de pe ramul
Pe care dorm iluzii, va rodi.
Și uite-așa, iluziile mele,
Zburând aiurea, peste mări pustii,
Vor demonstra că ele, numai ele,
Au scris istoria pe care-o știi.

]]> https://versuri.pro/daniel-visan-dimitriu-istoria-iluziilor/feed 0 Daniel Vişan-Dimitriu - Darul Mării https://versuri.pro/daniel-visan-dimitriu-darul-marii https://versuri.pro/daniel-visan-dimitriu-darul-marii#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=83626 →]]> Tu știi că plânsul mării e valul care curge
pe țărmul ce devine, treptat, nesimțitor
la apa ce nu-l mișcă atunci când îl parcurge,
ca lacrima obrazul obișnuit cu dor.

Mai știi că așteptarea e grea ca și nisipul
salvat din uscăciune de valul ce s-a scurs
în golul dintre gânduri, schimbând acolo chipul
din amintiri pierdute, cu-al timpului concurs.

Privești în depărtare, dar știi că doar în tine
se-ascunde, prin adâncuri scăldate în mister,
un adevăr ce, sigur, ar mai putea susține
răbdarea ce alungă și norii de pe cer.

În adierea brizei, din suflet îți răzbate,
ca o scânteie-albastră ce saltă dintr-un jar,
răspunsul ce-ți destinde privirile-ncordate,
iar valul îți aduce iubirea ca un dar.

]]> https://versuri.pro/daniel-visan-dimitriu-darul-marii/feed 0 Daniel Vişan-Dimitriu - Pânze https://versuri.pro/daniel-visan-dimitriu-panze https://versuri.pro/daniel-visan-dimitriu-panze#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=83642 →]]> Se destramă norii
Într-o pânză deasă
Ce-și întinde cute peste muritorii
Care, de prin case, îndrăznesc să iasă.
Fire zdrențuite
Clatină burlane
Și măresc amarul zilei chinuite
Invadând canale-n strașnice bulboane.
Iată-apare vântul
Și-i demențial:
Plopii se înclină și își pierd veșmântul,
Stropii iau viteză pe orizontal.
Urlă-adânc văzduhul
Clipelor acele
Care le frământă, gata să-și dea duhul
De atâta ploaie și de zile grele.

]]> https://versuri.pro/daniel-visan-dimitriu-panze/feed 0 Daniel Vişan-Dimitriu - Simfonia Tăcerii https://versuri.pro/daniel-visan-dimitriu-simfonia-tacerii https://versuri.pro/daniel-visan-dimitriu-simfonia-tacerii#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=83746 →]]> Priveam în întuneric şi-i ascultam tăcerea
În care, printre note cu aripi de pustiu,
Se rătăcise una cu iz de cafeniu
Ca negurii tăcute să-i laude puterea.
Întreaga simfonie, cu pacea ei deplină,
Părea înlăcrimată în portu-i liniştit,
Dar nota-ceea falsă crea un zumzăit
De aripă-n tenebre, de fals, minciună, tină.
Un râs crispat, malefic, ruptură-n portativ,
O zbatere de note cernute spre abis,
O-nchipuire neagră în calea unui vis,
O simfonie-ntreagă distrusă-n mod parşiv.
Şi-nchipuirea ceea cu ochi de-adânc ecou,
Mi-a apărut aievea, din ceţuri, într-un dans
Cu mlădieri de suflet şi-n adevăr balans,
C-un început adagio şi în final rondou.
Daniel Vişan-Dimitriu
(Din vol.”Eterna căutare”)

]]> https://versuri.pro/daniel-visan-dimitriu-simfonia-tacerii/feed 0 Daniel Vişan-Dimitriu - Îngerul Nopții https://versuri.pro/daniel-visan-dimitriu-ingerul-noptii https://versuri.pro/daniel-visan-dimitriu-ingerul-noptii#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=83822 →]]> Se simte o briză la marginea mării
Când Soarele-apune și-ndeamnă spre mal
Mănunchiuri de raze, purtate pe val
În vuiet ce-i cânt de iubire-nserării.
Îmi pare, nisipul, că arde și-așteaptă
Să vină, din ceruri și Lună, sărut,
Din stele – răcoarea și-n vârfuri, tăcut,
Un vis ce-a mai fost, alintându-l în șoaptă:
„Te-ai rupt din eter, devenind o-ntâmplare,
Un înger al nopții, plecat și căzut
În lumea prin care, pustiu, abătut,
Un țărm își plângea depărtarea de mare.”
Ai vrut să-i unești cu fărâme din tine,
Iar lacrimi de mare, purtate pe val,
Să-i fie săruturi cu iz de coral
Și-atingeri cu rostul durerea-i s-aline.
Tresare nisipul, iar visul dispare
Lăsându-i, ca urme-ale șoaptelor-vis,
Mici semne ce par că, în el, au înscris
Povestea iubirii c-un țărm și o mare.
Daniel Vișan-Dimitriu
(Din vol.”Cântecul visurilor”)

]]> https://versuri.pro/daniel-visan-dimitriu-ingerul-noptii/feed 0 Daniel Vişan-Dimitriu - Strada Caselor de Piatră https://versuri.pro/daniel-visan-dimitriu-strada-caselor-de-piatra https://versuri.pro/daniel-visan-dimitriu-strada-caselor-de-piatra#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=83823 →]]> Pe strada rece-a caselor de piatră,
Tot merg, privind în juru-mi ca și când
Toți cerberii ce, prin adâncuri, latră,
Ar apărea, spre mine alergând.
Și n-aș putea să fug, n-aș fi în stare
Să plec, să nu te caut în Infern,
Să știu că frica mea e mult mai mare
Decât ce am crezut că-mi e etern.
Mi-ai dispărut în valuri de-ntuneric
Pornite din oceane de neant,
Iar căutarea-i visul meu homeric
Pe drumuri unde totul e riscant.
Nu voi fugi, pot cerberii să latre
Cât vor putea, pe străzi, pe sub pământ,
Voi spune că-s actorii altor teatre,
Cu scenele-n milenii de cuvânt.
Eu merg mereu, ca omul fără vatră
Ce s-a pierdut în timpul de acum
Și crede că în casele de piatră
Se-ascunde cerul ultimului drum.

]]> https://versuri.pro/daniel-visan-dimitriu-strada-caselor-de-piatra/feed 0 Daniel Vişan-Dimitriu - Lacrimile Iernii https://versuri.pro/daniel-visan-dimitriu-lacrimile-iernii https://versuri.pro/daniel-visan-dimitriu-lacrimile-iernii#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=83402 →]]> Lacrimile iernii se presară-n lume
Într-un dans frenetic, înălbind poteci
Fără să aleagă, făr-un scop anume,
Fără să întrebe-n rece de le-ntreci.
Fiecare-n parte se preface-n stea,
Suflet… are gerul, flăcări înghețate –
Brațele-ascuțite ce-ar putea-nțepa
Ochiul ce privește spre eternitate.
Frumusețea rece pare să se teamă
Doar de efemerul stelelor ce cad…
Au culoarea altfel. Albul de năframă
Le e scut la gândul focului de Iad.
Unui fulg îi pare drumul prea abrupt
Și ar vrea o clipă să se odihnească…
Mi-aș întinde-o mână înspre zboru-i rupt,
Dar n-aș vrea căldura ei să îl topească.
Daniel Vișan-Dimitriu
(4 dec. 2021, Vol. “Aripi de azur”)

]]> https://versuri.pro/daniel-visan-dimitriu-lacrimile-iernii/feed 0