Azi nu mai am pe nimenea
Decât un gol în viața mea
Și-un vechi prieten lăutar,
Țigan pribeag, țigan hoinar,
Îmi ești prieten și-mpărțim
Din dragoste același chin
Și-același nenoroc în lume
Să nu ne mai iubească nimeni.
Refren:
Țigan hoinar cu suflet blond,
Prin lumea mare vagabond,
Ești urmărit de nenoroc,
Ești blestemat să n-ai un loc,
Hai ia vioara ta și cântă
Că sufletul meu o ascultă,
Să cânți ce n-ai cântat nicicând,
Cu capu-n mâini să tac, să plâng.
N-avem palate, n-avem bani,
Doar amintiri de ani și ani,
Chiar de n-am mers pe-același drum
Ne-am îmbătat cu-același vin
Și-același parfum pe alei
Desprins din florile de tei,
Când ochii tăi, când ochii mei
Doreau un semn al dragostei.
Refren:
Țigan hoinar cu suflet blond,
Prin lumea mare vagabond,
Ești urmărit de nenoroc,
Ești blestemat să n-ai un loc,
Hai ia vioara ta și cântă
Că sufletul meu o ascultă,
Să cânți ce n-ai cântat nicicând,
Cu capu-n mâini să tac, să plâng.
Vino și spune-mi la ureche
Povestea celor fericiți,
Că ochii tăi au văzut multe
Povești cu doi îndrăgostiți,
Să spui ușor povestea toată
Să-mi bată tare inima
Și să mai retrăiesc o dată,
Să cred că e povestea mea.
Refren:
Țigan hoinar cu suflet blond,
Suntem ursiți fără noroc,
Eu sinceră și visătoare
Sperând într-o iubire mare,
Tu singur cu vioara ta,
Ai plâns și ai cântat cu ea,
Dac-ar vorbi, vioar-ar spune
Câte-ai trăit în astă lume,
Hai ia vioara ta și cântă,
Încă o zi să se mai ducă,
Cântă ce-ți place ție mult
Să te ascult și iar să plâng!
Sensul versurilor
Piesa descrie o legătură profundă între narator și un lăutar, ambii împovărați de soartă și căutând consolare în muzică și amintiri. Ei împărtășesc un sentiment de pierdere și speră să găsească alinare în poveștile despre dragoste și fericire.