Versuri corectate și adnotate
Credeai că viața e după ușă,Ai vrut o cheie și ai găsit-o când ai devenit femeie.Acum vrei doar să fii copilă iar,Să alergi după fluturi prin grădini, să n-aiHabar. Inima nu ți-o mai asculți,Brațele dezamăgirii te-au lăsat prea mulți.Oricât ascunzi durerea în pahar,Ochii nu mint, vor să plângă iar.Și în chirie ți-e greu, în muncă … Citește mai mult
Privesc orașul furnicarCu oameni mulți și muri bizari,Pe strade largi cu multe bolți,Cu câte-un chip la stradei colț.Și trec foind, râzând, vorbind,Mulțime de oameni pași grăbindDar numai p-ici și pe coleaMerge unul de-a-nletelea,Cu ochii-n cer, pe șuierate,Țiindu-și mânile la spate.S-aude clopot răsunând,Cu prapuri, cruci, icoani, viind,Preoții lin și în veștminteCântând a cărților cuvinte.În urmă vin … Citește mai mult
Uliți, o grădină,Pajiște – și morțiMorți? Ba vii. Trăim!Veșnicia-n porți!.Lespede pieziș,Nume de străini.Uite, nemurireaToamna și-a păzit.Dar nespusa jale?Pajiștea n-audeNici un bun-rămas.Moartea oare unde-i?.Zarvă de orașNăpădind morminte.Multdorita pace-nJur s-a răspândit.Iarăși la un loc,Zac acoperițiDe-al uitării colbMorții și cu viii.Jorge Guillén – Cele mai frumoase poezii
I.În zori de ziPe stradă era ploaie,Și negură, și vânt,Iar oamenii, cum lunecau prin ploaie,Grumazii lor prindeau ca să se-ndoaieMai greu, mai trist, mereu către pământ, —De drumul greu ce-l străbăteau, de vânt,Ori de povara ce-o purtau în spate, întruchipare-a vieții zbuciumate.Dar ce-i purta pe toți aceștia oare în dimineața asta moartăȘi fără pic de … Citește mai mult
Ploaia face ca orașul să creascăaidoma unui mare trandafir ruginit.Orașul pare mai mare și pustiudupă ce de-a lungul împrejmuirii Cartierului Găriipărinții fug cu copiii lor îmbrăcați în costumașe de marinar.Baloane haotice traversează acoperișurile,iar croitoresele încetează să mai pedaleze la mașinile lor.De pe lângă canalul care-și mișcă solzii murdarirup un smoc de iarbă pentru un cal … Citește mai mult
Atât de rar și-atât de fără sensMai cânt și eu o salcie de verde.Orașul greu, neutru și imensÎn somnolența lui de fum mă pierdeCa pe-o șopârlă circulând invers.Ma scol în zorii zilei ca bunicu,Sudoarea nopții mă mai ține-n frâuPrivește oglinda, eu sunt Mircea MicuCare sătul de smog și de desfrâuM-aș sinucide printr-un spic de grâu.
De prin zori, grabă mareToată lumea în reluareȘi cu soare, și cu ploaieNe împingem prin tramvaie.În București e ca-n poveștiMicul Paris e doar un vis.Fum albastru coniac parfumatCu ochii închiși, întins într-un patLa drum de seară, întortocheatUnde sunt, ce s-a-ntâmplat.În București e ca-n poveștiMicul Paris e doar un vis.Ruj și tocuri pe bulevardCâinii latră pe … Citește mai mult
Sunase deșteptarea pe la cazărmi, și-o boareDin vântul dimineții sufla în felinare.La vremea asta, visuri, cu jocul lor drăcescPe-adolescenții oacheși în pat îi răsucesc.Și lampa, ochi cu rană, începe să se zbată,Punând pe luciul zilei o sângerie pată,Iar sufletu-n robie dat trupului și silei,Imită lupta lămpii cu strălucirea zilei.Cum un obraz în lacrimi e șters … Citește mai mult
Versuri: Deceneu, Piele, Vexxatu’ VexxProductie: Phane Buton. Strofa 1 (Piele, Deceneu).A fost odata ca niciodataRaspopitu’ Deceneu si Piele zis Sageata(Deceneu) Aveau sase trancane la curea-n juru’ burtii(Piele) Si-o capita de m********-n fundu’ curtii(Deceneu) Duceau o viata plina de riscuriStateau cu chirie intr-o casa de discuri(Piele) Aveau la vanzare ca sa faca baniO gramada de prieteni … Citește mai mult
Incomestibile ore țâșnesc din răni pe stradăiar trompete asurzitoare adie note în vântuldecupat din cerul plumburiu-albastru șiaerul se lasă sub greaua povară la pământ.Găuri ozonate și pline de plumbapără pământul atât de aproape de susîncât nu-ncape foiță de țigară.Încă n-a fost niciodată aerul atât de strivit;cine mai poate pășește pe elși se scurg cu el … Citește mai mult