versuri toamna – Versuri.pro

Johann Wolfgang Von Goethe - Simțământ De Toamnă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Mai gras înverzește frunzar
Al viței de vie,
Sus, pe fereastra-mi!
Mai plin izbucniți
Gemene boabe, și-n pârg
Iute, mai iute sclipiți!
Pe voi vă-ncălzește privirea
Din urmă, a maicii lumina.
Pe voi vă-nvăluie-n foșnet
Belșugul de roade
Al cerului darnic.
Pe voi răcoros vă dezmiardă
Suflarea vrăjită a lunii.
Pe voi, o, vă scaldă în rouă
Ochii aceștia –
A dragostei veșnic fecunde
Potopitoarele lacrimi.

Daniel Vişan-Dimitriu - Rotunjimi Unduitoare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

N-am crezut că toamna vine
Cu ochi verzi ce ştiu să mintă,
Mă privesc şi se alintă
Cum că-s numai pentru mine.
În mişcările-i sprinţare,
Dintre fructe, două mere
Cer căuşuri, nu panere,
Ca să-mi fie sărbătoare.
Ochii mei parcurg pe trupu-i
Rotunjimi unduitoare
Şi-mi provoacă sete mare
Pentru gustul din sărutu-i.
Toamnă, toamnă, ce-mi faci mie
Cu mişcările-ţi divine?
Simt, prin sângele din mine,
C-a-nceput o simfonie.
Te-aşteptam de astă-vară
Să îmi vii aşa cum eşti
Şi să-mi spui că mă iubeşti,
Dar ai ochi de primăvară!.
Daniel Vişan-Dimitriu
(15 sept. 2020, Vol.”Cântecul visurilor”)

Daniel Vişan-Dimitriu - Versul Toamnei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Mi-a șoptit, aseară, vântul,
La ureche, ca o boare:
„Mâine dorm, îți dau cuvântul,
Va fi vreme de plimbare.”.
Și a fost o zi de toamnă
Ca de vară – ce să zic? –
Păi, când vântul te îndeamnă,
Știe el ce știe, zic.
Mi-am luat în parc amicul
Și am mers, am mers, am mers,
De simțeam prin auricul
Că mă chinuie un vers.
O să-l spun, dar mai încolo,
Iar acum – ce-o fi o fi! –
Recunosc: voiam mai solo
Pe-o alee cu copii.
Și cu-atât de colorate
Frunze, bone și mămici
Tinere aproape toate,
De-aveam gândurile.. ghici!.
Ne-am oprit, că am tot mers
Într-un ritm mult prea vioi
Și, în gând, cu-același vers:
„.. Ce e scris și pentru noi..”.
Daniel Vișan-Dimitriu
(24 sept. 2017, Vol.”Hai, pa!”)

Mia Frollo - E Toamna Care Trece

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Dans le vieux parc solitaire et glacé
Deux formes ont tout à l’heure passé.
Paul Verlaine.
Păşim tăcuți pe drumul cuprins de-nfiorarea
Apropiatei toamne, când nopțile coboară
Pe câmpuri de aramă o mantie ușoară
De frig, de dezolare, și doamnă e uitarea
A tot ce-a fost iubire și floare și lumină.
Pădurea de mesteacăni ușor și dulce geme,
Argintul ei păleşte cu cea din urmă vreme
A verii.. Înghețată se-nalță luna plină.
Țesută-n vraja verii, iubirea noastră pare
Acum, când totul moare, o palidă-arătare,
Cu părul de-ntuneric si zâmbetul de ură;
Cuvinte-nfiorate nu pot sa mai răsune,
Surâsul de durere ne-a-ncremenit pe gură
Și mâinile-nghețate nu vor să se-mpreune.

Costel Zăgan - Toamna

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Toamna / îmi umple / sufletul / de-o splendoare / fără nume. / Costel Zăgan, ... →

Constanţa Buzea - Septembrie Fără Asprimea Verii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Septembrie fără asprimea verii,
el este tot un fel de vară,
însă mai dulce-ntunecat,
vrăjită pânză pictată
noaptea-n murmurele cerii.

Septembrie cu greieri în mătăsuri,
formele norilor suind din mare,
corabie de frunze muritoare
în care vâslele sunt păsări pasuri.

Se pregătesc cu lină hărnicie
să treacă toate dincolo seninul
sub care a-nflorit și s-a copt vinul
Septembrie timid visând în vie
ci nu se va lăsa el dus rai simplu
va sta deasupra ta și-a mea tot timpul

Cântece de munte - Romanța de Toamnă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Nu pot să stau drept, merg cu toamna-n piept
Vântu-n toate rănile mă doare
Și pe orice drum ca un vers postum
Vine frunza-n întâmpinare.

Refren: Și-am să-ți scriu scrisori
Pe tulpini de flori
De lumina stelelor pătrunse
Și-un roman să-ți scriu
Folosind pe viu sub umbra de nuc
Tincturi de frunze.

Putredul accent a lovit atent
Fiecare fir de iarbă verde
Clipe indigo care-ncotro
Să avem motive de a ne pierde.

Frunze-ți trimit scrise cu grafit
Sau cu movul iernii care vine
Ce să-ți mai înșir, frunze-n delir
Te iubesc și mă gândesc la tine.

Orișiunde merg frunze cad din cer
Și din clopot ni se-aude mersul
Scriu scrisori pe flori lăcrimând în ploi
Într-un liber schimb cu universul.

Cântece de munte - Tincturi de Frunze

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Nu pot să stau drept, merg cu toamna-n piept
Vântu-n toate rănile mă doare
Și pe orice drum ca un vers postum
Vine frunza-n întâmpinare.

Refren: Și-am să-ți scriu scrisori
Pe tulpini de flori, de lumina stelelor pătrunse
Și-un roman să-ți scriu
Folosind pe viu, sub umbrar de nuc
Tincturi de frunze.

Putredul accent a lovit atent
Fiecare fir de iarbă verde
Clipe indigo, care-ncotro
Spre-a avea motive de-a ne pierde.

Frunze îți trimit, scrise cu grafit
Și cu movul toamnei care vine
Ce să-ți mai înșir, frunze-n delir
Te iubesc și mă gândesc la tine.

Ori pe unde merg, frunze cad în cerc
Și-n clopot mi se-aude mersul
Scriu scrisori pe foi, lăcrimez în toi
Într-un liber schimb cu universul

Romulus Vulpescu - Sonet de Toamnă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Tu ai pătruns în mine cu toamne, cu tristeți
Și mi-ai topit pe buze poeme decadente:
Mi se abat pe umeri, cu gesturi somnolente,
Lungi, degetele toamnei din pomii desueți.
Tu ai pătruns în mine cu toamne, cu nevroze:
Amurgul ofilit verlainiza-n decor
În tonuri violete de simbolism minor;
Îmbălsămau odaia murinde tuberoze.
Tu ai pătruns în mine cu toamne, cu imagini;
Neliniști primitive și ceți ai distilat
Foiletând în cartea poetului Pilat
Antologii de frunze la pluvioase pagini.
Și veșteda mea mână întârzie să-nsamne
Că ai pătruns în mine cu literare toamne.

Ruben Dario - De Toamnă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Știu că sunt unii care zic: De ce nu cântă
și azi, ca mai demult, din corzi nebune?
Ei nu văd munca orelor, profundă,
clipa născând a anului minune.
Eu, biet copac, stârnesc în briza dimineții,
când nu pot crește, un blând și dulce ton.
Acum s-a dus surâsul tinereții:
Las uraganul să-mi trezească-n piept un zvon!