versuri poezie – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Versuri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

De Daniel Aurelian Rădulescu
Cuvinte straniu așezate
În metaforă, sau explicite,
Creând memoriei ispite
În alb, sau rime preferate.
Sunt muzica unui sonet,
Precum sonata-ncântătoare,
Redând auzului splendoare
De formă, pe un fond discret.
Accentu-l pun în prozodie,
La semnul precis de baghetă
De-un dirijor, ce-n vis cochetă
Cu muza-n ritm de poezie.
În salt fragil pe portativ,
Sunt nota-n gamă de-alfabet,
Cum gustul finului șerbet,
Făcând din fad, plat, emotiv.
Sunt imn de țară, sau o odă,
Libret de operă, un teatru,
Sunt cursurile-n amfiteatru.
Sunt mersul pasului la modă.
Au vraja de-a crea candoare,
Suavul de-a produce vrajă.
Sunt tot; iubita de pe plajă,
Ce-o furi unui rival de Soare!
Sunt matematică-n cadență,
Sunt epicul în liric pus,
Sunt timpul, ce citim și-i dus.
Sunt un motiv de existență!
Sunt gaj d-eternică prezență!

Serghei Esenin - Ce-Ar Mai Fi Viața Fără Să Te Cânt

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ce-ar mai fi viața fără să te cânt
Neagră arătură, scump muncit pământ?
Trec pe iezătura bălții și tresar:
Asfințitu-mi umple sufletul de har.
Sure coviltire stau pe mal ciopor,
Vântul serii suflă trestia ușor.
Pirostrii sărace, foc abia mijind
Moțăie-ntre vreascuri luna de argint.
Stau cosașii-n preajmă proiectați în gol
Un bătrân deșiră vorbele domol.
Undeva departe, pe un ostrov jos
Tragănă pescarii cântec somnoros.
Lunca pare-acuma că-i de cositor…
Cântec trist, rusească patimă și dor.

Costel Zăgan - Deșertul de Catifea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Deșertul de catifea.
Prizonier a două lacrimi
pierdute de Dumnezeu
în deșertul meu de patimi
să nu râd mi-e cel mai greu.
Costel Zăgan din Poezii de-aprins focul (1 martie 2011)

Rabindranath Tagore - Pământule Dragule

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Pământule, Dragule,
Lumina ta n-ar fi putut să-ți arate toate comorile tale
Atâta timp cât nu eram în iubirea ta!
Astfel, tot acest timp
Larga ta întindere
Aștepta și căuta cu lămpile sale fără de număr
Prin abisuri și abisuri!
Atunci dintr-o dată iubirea mea apăru cu muzica sa
Șoptind – nu știu ce mărturisire;
Inima sa,
Buchet parfumat de flori,
Le-a depus pe inima ta, Pământule al meu!
Zâmbind, cu ochii fermecați,
Ție, iubirea mea
Ți-a făcut un dar tainic
Care în cămara tainică a sufletului tău
Va străluci veșnic – sub veșnica ghirlandă a stelelor.

George Bacovia - Ecou de Serenadă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Ecou de serenadă.
Pansele negre, catifelate
Pe marmora albă s-au veştejit,
Şi-n tainice note s-au irosit
Parfume triste, îndoliate.
Eu singur, cu umbra, iar am venit,
O, statui triste şi dărâmate, –
Pansele negre, catifelate,
Vise, ah, vise, aici, au murit.
În haine negre, întunecate,
Eu plâng în parcul de mult părăsit..
Şi-a mea serenadă s-a rătăcit
În note grele, şi blestemate..

George Bacovia - Verset Târziu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Coboară pe noapte
Tăceri de mormânt,
Și jalnice șoapte
Zboară pe vânt.
Pustiu și de veacuri
Nu ești și nu sunt.
Și doarme cetatea..
Nici alții nu sunt.

Tudor Arghezi - Miere și Ceară

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Fetele, albinele,
Au furat sulfinele,
Țărână de soare,
De pe flori ușoare,
Pulberea de lună,
De pe mătrăgună,
Scrumul de șofran,
Nea de mărghiran,
De pe izmă-creată
Broboane de ceață,
Lână de tămâie
Și smirnă, molâie –
Soiuri de lumină
Făcută făină.
Li se-aștern ca pânzele
Toate după prânzele,
Și la toate ceasurile
Trambele, atrasurile.
Cred că va-ncăpea
într-un stup și-o stea,
Care a venit
Și s-a rătăcit
Dintr-un roi de sus.
Și care diseară
E miere și ceară.

Tomas Transtromer - Mergi Tăcut Ca O Ploaie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Mergi tăcut ca o ploaie, / Întâmpină șoapta frunzelor. / Auzi orologiul Kremlinului! →

Ted Hughes - Trandafirul Zorilor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Se topește-o lună bătrână și înghețată.
Agonie peste agonie, tăcerea pulberii –
Și cioara vorbind orizonturilor de piatră.
Dezolant este strigătul crăpat al ciorii,
Asemeni gurii unei femei bătrâne
Căreia i-au căzut genele
Și dealurile continuă.
Un țipăt
lipsit de cuvinte,
Ca plânsul unui prunc
Pe scări de oțel.
Ca zgomotul împușcăturii și ecoul vaietelor care-i urmează
Printre conifere, în amurgul ploios.
Sau asemeni unei căderi grele și neașteptate
A unei stele de sânge pe o frunză obeză

Ion Miloș - Versuri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Nu bate stânca / Stânca nu zboară / Nu aruncă grăunțe de aur la găini ... →