Ecou de serenadă.
Pansele negre, catifelate
Pe marmora albă s-au veştejit,
Şi-n tainice note s-au irosit
Parfume triste, îndoliate.
Eu singur, cu umbra, iar am venit,
O, statui triste şi dărâmate, –
Pansele negre, catifelate,
Vise, ah, vise, aici, au murit.
În haine negre, întunecate,
Eu plâng în parcul de mult părăsit..
Şi-a mea serenadă s-a rătăcit
În note grele, şi blestemate..
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de pierdere și tristețe profundă. Naratorul se află într-un loc părăsit, plângând amintirile și visele pierdute, iar serenada sa se pierde în note grele și blestemate.
