Versuri corectate și adnotate
Se-aprinde și dispareDupă codru-nnegurat,Prin poieni de trec călare –Iar văd focu-ndepărtat.Astfel, focuri rătăcite,lângă râu în ceas târziu,Pe deasupra luncii tristeVi spre mine, și eu viu.Dar și noaptea, tu deodatăIntri-n stuful de metal.Cu lumina-ndepărtatăMă tot chemi spre alt hotar.14 iunie 1901Volumul ”Versuri despre Preafrumoasa Doamnă”
Pe alt meleag, în depărtare,Menirea, soarta te-a chemat.Noi te-am condus cu disperareȘi mulți în urmă au oftat.Când iarna a bătut în poartă,Te-ai dus cu primii fulgi de nea,Luând înflăcărarea sacrăCe până ieri ne-nsuflețea.Adio, du-te, mergi în pace,Să șterg urma ta în vânt.Păgâna lene se va-ntoarce,Luându-ne părtași curând.Și nici o mistică-ntrebareDe-acum nu vom mai dezlegaȘi-nmiez de … Citește mai mult
Plutești spre umbre-ascunse în abisuriȘi sumbrele-ncet la Tine vin.Te lași îmbrățișată doar de visuri,De-azurul care nouă ne-i străin.În fața Ta lucesc nemărginitePăduri și munți, câmpii și țări, și mări.În zbor se cheamă păsări ostenite,Răsare ceața-n limpezile zări.Și-aicea, jos, în praf și umilință,O clipă intuindu-ți chipul doar,Un rob al Tău, o palidă ființăÎți cântă nemurirea plin … Citește mai mult
Și Duhul și Mireasa zis:”Vino”.APOCALIPSA.Hărăzitu-ne-a Soare,Cred în El neclintit.Văd lumina răsareDin pământul amorțit.Primăvara-mprăștieTot ce-n iarnă-a mințit.Înspre calea-mi pustie –Un hotar aurit.Rătăcesc în neștire,Trec prin codrii de crini.Văd în lină plutirePrin azur serafimi.Preacurata lumină,Ba se-arată, ba nu-i.Ochii Tăi mă-nsenină,Cred în Soarele Lui.
Tu, învingând-o greu în luptă, oare,Sărman prieten, cum arată știiMagnificu-i veșmânt de sărbătoareȘi florile-i bizare, timpurii?..Te-am așteptat. Vedenie ciudată,Pe câmp adese-n cale îmi ieșieai,Unde și ea venea ades odată,Și după-a vieții taine tu oftai.N-ai bănuit că eu voi fi mai tare?Ai să dispari acum făr’ a iubi?Că nebunesc de tânăra-mi visareÎn flori însângerate-o voi găsi?.De … Citește mai mult