Versuri corectate și adnotate
Drumuri inutil încrucișate, fără speranță,erau drumurile începutului. Fântână întunecatăera inima. Fără apă și stea.Printre silabele vântuluidrumurile noastre se-atinseră îndurerate,dar tu lunecai mai departe, mereu mai departe,în pădurea de ceață-a orașului, undecornul tristeții abia-l mai auzi.Doar prin spațiul dintre inimile noastreca un luminiș al speranței,ca o presimțire a ceasului acestacând, amforă cu apă înstelată,tu stai între … Citește mai mult
Însă-s vrea sus, când soarele am,În dulci care da-mi, când c-acum zota am..Să uit părere-le te voi,Mai uit veci te rog,Ai uit m-ai vrut dor,Soarele mai plânge cu noroc..Uit am sporele-mi vrutat..În noapte cu nu-am cerul de rai..Refren.. Ma ca vine ai marele dor,Când te voi uita soarele vrut..Și meu pot, vrea să pot..Mai iuta … Citește mai mult
O, de ce uităm, de ce uitămȘoaptele, privirile, călduraCare frig pupilele și gura?Obosim cu timpul… înghețăm….Amintirea n-are-atâta cerpentru morții inimii ca fumul.Câtorva le mai păstrăm parfumul,Alții, repezi ca lumina, pier.O, de ce uităm, de ce uitămLacrimi, și surâsuri, și cuvinte?Părăsind bogatele morminte,Obosim cu timpul… înghețăm…
Între noi sunt zăpezi și nisipuri.Mâine, poate pustiuri, oceane.Niciodată uitarea.Sub icoana ta îmi încep ziua.Aripa mea crește din umărul tău.M-au închinat mării, aprig și pur,Să fiu și să nu fiu învins.Între noi sunt zăpezi și nisipuri.Mâine, poate cerul căzut.Dar bucuria de-a traversa noaptea,Să-ți ies înainte pe celălalt țarm,Unde niciodată uitarea.
Aceasta-i tema noastră la română,Cum poate omul, de spinare frânt,Să-şi fie însuşi, rob la îndemână,Şi cum să-şi piardă urma pe pământ. Aceasta-i tema noastră la citire,Să scriem nu, să se citească da,Şi cum plămânu-nvaţă să respire,Nu aer, ci un fel de mucava. Aceasta-i tema noastră la franceză,Să fim consideraţi nişte ţigani,Când fraţii noştri urcă în … Citește mai mult
În stepa lumii, largă, mohorâtă,În taină trei izvoare au țâșnit:Izvorul tinereții se-ntărâtă,Lucește, – aleargă, cântă repezit.Cel al Castaliei, în largul zării,Inspiră pe proscriși fără noroc.Iar ultimul, cel rece, al uitării,Alină dulce-al sufletului foc.
Rondelul oglinzii.Din al oglinzii luciu rece,De apă-adâncă, se desfaceO liniște de dulce pace,Ce-ntregul suflet mi-l petrece.Obida vrând să mă înece,Zadarnic firea și-o preface.Din al oglinzii luciu rece,Uitarea numai se desface.Chiar dorul vieții-n mine tace-Izvor ce gata e să sece;Și pe-al meu chip, ce-n umbră zace,Un fel de vis de opium treceDin al oglinzii luciu rece.
Miraje – utopiile se topesc în zare • zarurile orizontului pehazard • prea mult tulbure în toate aceste suspiciuni alesperanței • prea multe așteptări absurde – căi imposibile –poteci măsluite • căci imposibilitatea nu se bizuie pe-oneînțelegere a realului ci pe-o fatală incomprehensiune atranscendenței locuite de refuz • a transcendenței ce nu e – șinu … Citește mai mult
Acum când pleci și când melancoliaSe lasă grea, mai grea ca o durere,Înconjurat de umbră și tăcere,Uitat de toți, aș vrea să-mi uit solia. O, trecătoare vise efemere,V-am cunoscut de mult zădărnicia;Statornică-i doar nestatornicia,Iubirea? Jurămintele? Himere!. Aleargă trenul, crească depărtarea,Vor trece anii, va veni uitareaȘi liniștea care împacă toate. Te du spre fericitele-ți destine!Când primăvara … Citește mai mult
Vamp :.Ai uitat să zâmbești, ai început să golăneștiNu mai dăruiești, nu mai prețuiești, te deteștiAi uitat ce-ai rostit pentru prima datăStai chill.. n-o să conteze vreo datăAi uitat cât de repede trece timpu’Îți aduci aminte când erai „ăla micu’”Ai uitat când stăteai și te jucai pe covorNu aveai altă treabă, atunci creșteai ușorAi uitat … Citește mai mult