Am traversat
Izvorul vieții,
Vijelios
Ca neastâmpărul
Sângelui meu.
Valurile,
De-atâtea ori
Ucigașe,
În crâncena
Prigoană
Le-am înfruntat!
Dar
Nu simt oboseala
Vijelioasei
Treceri,
Am uitat rănile
Colțuroșilor
Bolovani.
Simt numai
Cum izvorul
Se liniștește
La căpătâiul
Ultimilor ani.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii vieții și a uitării greutăților trecutului. Vorbitorul nu mai simte oboseala luptelor, ci doar liniștea apropierii de final.