traume – Versuri.pro

Dj Kapaetrial - Efecte Secundare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Încerc să încep totul de la sfârșit
Și totuși mă opresc la momentul potrivit
Mă-ntind pe spate și trag, se face scrum
Am sperat că totul se va schimba, da’ n-are cum!

E din ce în ce mai greu și totuși nu e bine
E din ce în ce mai greu pentru tine
Unde e norocul să ne ducă la lumină?!
Uneori ne simțim de parcă nu ar vrea să vină!

Suntem urmăriți mereu de nori, loviți de fulgere
Timpul e scurt, avem nevoie de o atingere
Lacrimile curg și curg și curg în continuare
De prea mult timp nu facem nimic și încă doare!

Sătui de speranțe și plini de neșanse
C-o să se întoarcă roata și pe cealaltă parte
Toate la rândul lor, poate o să fie bine
Ne rămâne doar să așteptăm ziua de mâine!

Vorbesc singur în oglindă, încep să-nnebunesc
Că-i spun fetei ce m-a înșelat că o iubesc
Sute de idei îmi vin în minte, născocesc
Dar cad pe gânduri, căci acum pot doar să povestesc!

Mi se pare o glumă, sunt blestemat să o trăiesc
Viața asta-n care tot săracii gherlesc
Firesc c-aș face un cartier doar pentru băieții mei
Uiți zi de zi de ce îți tot vorbesc despre ei

Nu am ceru’ albastru, că la mine e-nnorat
Nu pot să fac nimic, cum să nu mă simt legat?
Necondiționat, ceața îmi acoperă trecutu’
Iar roua pe urme îmi acoperă cuțitu’!

Încerc să le scot, dar totuși îmi revin în minte
Fapte sau citate uitate printre cuvinte
Până o să repar greșeli ce mă țin pe loc
O s-aștept cu nerăbdare să pot reveni în joc!

Die Calimeros - Manchmal Werden Träume Wahr

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Uneori întreb stelele:
Manchmal frag’ ich die Sterne:.
— Ce altceva va fi?
„Was wird alles noch sein? “.
Da, am dori să știm:
Ja, wir wüssten so gerne:.
„Este cerul mare sau mic? “
„Ist der Himmel groß oder klein? “.
Dorul nostru
Unsere Sehnsucht.
Nu trebuie să se termine niciodată
Darf nie zu Ende gehen.
Uneori visele devin realitate
Manchmal werden Träume wahr.
Dacă credem în ele
Wenn wir an sie glauben.
Uneori visele devin realitate
Manchmal werden Träume wahr.
Dacă le înțelegem
Wenn wir sie verstehen.
Uneori visele devin realitate
Manchmal werden Träume wahr.
Dacă ne bazăm pe ei
Wenn wir auf sie bauen.
Apoi, în cele din urmă, o vor face și ei
Dann werden sie auch irgendwann.
Să devină realitate
In Erfüllung gehen.
Uneori cred că zbor
Manchmal glaub’ ich, zu fliegen.
Ca o pasăre în vânt
Wie ein Vogel im Wind.
Dacă credem în fericire
Wenn wir an das Glück glauben.
Nimeni nu ne mai poate lua speranța
Uns die Hoffnung niemand mehr nimmt.
Ține-ți visele
Halt’ deine Träume fest.
Și să nu renunți niciodată!
Und gib sie niemals auf!.
Uneori visele devin realitate
Manchmal werden Träume wahr.
Dacă credem în ele
Wenn wir an sie glauben.
Uneori visele devin realitate
Manchmal werden Träume wahr.
Dacă le înțelegem
Wenn wir sie verstehen.
Uneori visele devin realitate
Manchmal werden Träume wahr.
Dacă ne bazăm pe ei
Wenn wir auf sie bauen.
Apoi, în cele din urmă, o vor face și ei
Dann werden sie auch irgendwann.
Să devină realitate
In Erfüllung gehen.
În adâncul inimii mele
Ganz tief im Herz.
Un vis începe
Ein Traum beginnt.
Când visele sunt mai mult decât vise
Wenn Träume mehr als Träume sind.
Uneori visele devin realitate
Manchmal werden Träume wahr.
Dacă credem în ele
Wenn wir an sie glauben.
Uneori visele devin realitate
Manchmal werden Träume wahr.
Dacă le înțelegem
Wenn wir sie verstehen.
Uneori visele devin realitate
Manchmal werden Träume wahr.
Dacă ne bazăm pe ei
Wenn wir auf sie bauen.
Apoi, în cele din urmă, o vor face și ei
Dann werden sie auch irgendwann.
Să devină realitate
In Erfüllung gehen.
Apoi, în cele din urmă, o vor face și ei
Dann werden sie auch irgendwann.
Să devină realitate
In Erfüllung gehen

Divers - Probleme Personale

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Eram mic nu știam ce urmează, ai mei nu au fost pe fază
Dintr-un motiv de rahat au intrat alții până la gât în c***t
Dar la un moment dat am crescut și m-am maturizat
Nu am regretat, din amintiri am aflat adevărul de fapt.
Nu m-am născut ca alții în capitală, am venit pe lume într-un oraș anume
Pe bune, nu degeaba i se spune șoseaua Olteniței printre țigani evrei
Nici măcar eu nu mă cunosc, dacă vrei să mă cunoști îți spun exact cum a fost
Familia mea nu e una întreagă, mama a fost adoptată și crescută în grabă.
Sunt optimist, scriu ce simt, știu că sună trist, măcar sunt realist
O mamă să plece de lângă copilul ei, mă întreb de ce
Nelămurit am un singur răspuns și îmi e de ajuns
Fuga după independență contra cost, făcea lucruri murdare fără rost.
Până într-o zi când tata a cedat și a refuzat să mai fie prost
Am înțeles de ce era tot timpul nervos, dar o făcea să fie și ea și el lângă mine
Sper la mai bine, până și în prezent trăim într-un mediu destul de decent
Și trebuie să recunosc, am fost crescut în capitală de o babă nasoală penală (x1).
Care în drum spre grădiniță tata mă fura cu o Dacie, nu cu o mașină de ultimă fiță
Și la școală tot în capitală, dar nu din greșeală, tot dintr-o problemă personală
Am ajuns undeva pe la țară într-o școală generală unde urma să o dau în bară
Și să mă bat cu un cretin care îmi mai era și vecin și l-am zdrobit din sictir.
Apoi a urmat liceul de c***t pe care nici în ziua de azi nu l-am terminat
În primul an am fost implicat într-un furt, dar eu am fost cel furat
Prieteni am avut, încă nu i-am uitat, dar m-am schimbat mult, ei nu au observat
Le mulțumesc pentru că m-au ajutat, dar m-au și desconsiderat.
În anul pe care l-am pierdut am cunoscut un tip destul de tâmpit
Încât să încep să mă frig la buze, tot mai des de paie acum mă feresc
Dorința mi s-a împlinit, ce mi-am dorit în timp în cale mi-a ieșit
Îmi doresc să trăiesc fiecare zi din viața asta cât mai intens.
Alături de cea pe care eu o am în gând, indiferent de oră, zi, moment sau stres
Știu că și eu le-am comis, vreau o familie, un loc de muncă, o casă și copii, așa mi-am promis

Dspekt - Nu A Fost Niciodată Atât de Rece

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Mă simt ciudat… ce s-a schimbat?
Tot s-a schimbat… ce vrei de fapt?
Du-mă departe, oricum toți pleacă în altă parte, tu ține-mă aproape
Gânduri la arme, gânduri la toate cele întâmplate, în somn, în noapte x2
Ține-mă strâns, ascultă atent, pot să te fac să vezi
Regretul ăsta mușcă lent, da’ poate supraviețuiești
Nu știai ce-o să gândești, nu credeai, acum privești
În ansamblu un tablou în care nu te regăsești
Un outsider, nu vreau faimă sau vreo haină, vreau un bec
Un nimeni cu un suflet rupt pe care nu mulți îl înțeleg
Îți dau ție ce-am simțit să pot să-l fac pe al tău întreg
Ya.. ya

DOC feat Vlad Dobrescu - Cicatrici

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Strofa I – Vlad Dobrescu:
Stau aici și număr cicatricile pe trup și pe dinăuntru,
Niciun motiv să mă plâng, dimpotrivă-s mândru.
Și-o să le port ca pe-o decorație,
Că-n general cele mai bune lecții nu ți le predau aliații.
De-a lungu’ vieții am luat și țepe, recunosc,
Dar prefer să mor fraier decât să mor prost.
Mă întreb, cine-și cheltuie timpul mai cu folos?
Cine aleargă prin ploaie sau cine așteaptă la adăpost?
Uite: Semnele astea îți arată pe unde am fost
Craniu spart în 98′ când mi-am luat un mare box,
Că eram prea tare-n gură
Lumea-n jur îngrijorată că aș fi luat-o pe arătură.
Sătul să mă îmbrac în fiecare zi cu același rând de țoale mereu
Scrisul de pe tricou, ăștia credeau că e numele meu.
Noaptea cu paralizie în somn, să adorm era o luptă
Stând pe o canapea extensibilă, ruptă
Cu mâinile pe piept, poate-s chiar mort deja.
Da’-n cazul ăsta ce rost are a mai mă proteja?
M-am riscat și am câștigat
Dar și de-aș fi pierdut greșit ar fi fost ca frica de eșec
Să mă fi ținut să nu mai fac nimica
Și acum mă lupt cu asta fiindcă-s numa’ la jumate de drum
Mai am multe de învățat privind în spate
La ce puțin știam de fapt pe când credeam că le știu pe toate.

Refren – DOC & Vlad Dobrescu:
(DOC) Nu m-au durut la timpul lor
Au trecut așa ușor, dar m-au durut în viitor
Și încă.
(V. D.) Nu-s doar semnele pe corp
Sunt și cele de pe cord, fără ele nu sunt tot
Încă.
(DOC) Mutarea mea de sine sunt checkin-uri
De-aia zic mereu că e bine, știu ce înseamnă să te chinui
Și încă.
(V. D.) Lasă să doară, așa crește
Cine nu trăiește, nu povestește!
Am cicatrici..

Strofa II – DOC.
Stai măi femeie jos, nu mai țipa, te rog,
Iar mă tripez prost, și iar o iau din loc.
Hai să șlefuiesc un ciot din câte-au fost,
Poate mă pricep, auzi – da’-mi dai și mie-un foc?
Ca și copil am căzut mult,
Am întrevăzut că va fi bine, am avut văzul bun.
La dracu’ – și-acum lupt cu sine, tot nu mă supun.
Viața mea e ca spălatul pe mâini – nu pot fără să pun.
Suflet în ce fac – și asta mă consumă.
De-aia dau pe „gicon?” jumate din cât faci tu pe lună
Plus că m-ajută să uit ce zice aia bătrână,
Că ea e în curând țărână, băiatul ei cui va rămâne?
Fată, știi – tot ce am împart cu tine.
Și dacă nu se împarte bine, partea mare îți revine ȚIE.
Când de-un Crăciun am dat pe ghete o mie
Știi că-s doar rănile sărăciei din copilărie
Mami, ia-mă naibii-n brațe că știi că am nevoie,
Răsfățat ca domnul Goe, ai grijă de domnul poet,
N-oi fi făcut eu vreo arcă, dar altul ca mine nu e.
Numai tu știi că nu-i joacă ci că-mi vine bine boem
Timpul a închis rănile, le-a uns cu ceva vreme,
M-a lăsat cu cearcănele astea de le tot plimb pe pernă,
Știu, mi-ai luat o cremă, nu m-am dat – dar nu de lene,
Ci c-am alte cicatrici, ești cea mai bună dintre creme.
Dă-mă cu tine..

Refren – DOC & Vlad Dobrescu: x2
(DOC) Nu m-au durut la timpul lor
Au trecut așa ușor, dar m-au durut în viitor
Și încă.
(V. D.) Nu-s doar semnele pe corp
Sunt și cele de pe cord, fără ele nu sunt tot
Încă.
(DOC) Mutarea mea de sine sunt checkin-uri
De-aia zic mereu că e bine, știu ce înseamnă să te chinui
Și încă.
(V. D.) Lasă să doară, așa crește
Cine nu trăiește, nu povestește!
Am cicatrici.

Dred Cn - În Fața Ta

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Strofa #.
Stop!
Asta-i un nou început
Nimeni nu știe prin câte-am trecut
Am fost suflet și trup cu sufletul rupt
Inima-mi vorbea, dar nu știam s-o ascult
Am fost și bun, dar și inutil
Tot ce mi-a rămas e un zâmbet de copil
Am fumat cu prieteni ce m-au fumat
Am o inimă de aur ce mă face bogat
Am încredere-n mine
În rest încredere-n nimeni
Ți-am dat încredere-n tine
Ca rest nimic de la nimeni
Huhh. Câte dezamăgiri
Trăiesc și rămân doar cu amintiri
Trăiesc și rămân doar cu ce iubesc
Și ce iubesc îmi dă motive să zâmbesc
Trec prin timp
Ofer totul și rămân cu nimic
Sunt fericit că nu mai sunt depresiv
Am nervii praf d-asta-s impulsiv
În gura lumii mi-am băgat vreo 12 p***i
N-ai cum să mă placi fiindcă-s ca ziua de luni
Îmi port respectu’ cu plăcere
Sufletu’ mă face om și nu-l vând sa fac avere.

Refren #.
Tu, n-ai știut cine sunt
N-ai știut cine sunt
Nu știi prin ce-am trecut și cât m-a durut
Cât de mult te-am vrut de la-nceput.
Dar tu m-ai înțeles când ai văzut
Și ai apărut
Mi-ai dat motive sa lupt, ai fost și scut
Ai fost totul când tot am pierdut.

Strofa #.
Am mintea plină
Liniște.. Liniștea m-alină
Nu-s în rând cu lumea că-s cu-n pas înainte
Faptele vorbesc când nu-mi găsesc cuvinte
M-am săturat
Prefer să fiu absent decât catalogat
Ispite la tot pasu’
Azi inima vorbește și îi ascult glasu’
Azi uite că zâmbesc
Și-ncep să am tot ce-mi doresc
Țin închis în suflet tot ce iubesc
Am oferit totul pe care-l primesc
Dar nu-i totu’ simplu
Am ales banii și-am pierdut timpu’
Am zile când mi-e dor
Te simt în corp în fiecare atom
Ți-am dat o inimă rănită
Pe care o porți în piept și te face fericită
Ți-am dat viață, tu mi-ai dat aripi
Prinde-mă de mână să zburăm peste oameni
Simte-mă prin vene cum îți curg
Aprinde-mă cu un singur sărut
Ajută-mă când nu pot să urc
Iubește-mă că nici nu-ți cer mai mult
I-am dat muzicii tot ce aveam..
Fără ea suflet și inima nu am
M-ascund de lume în visele mele
Sunt univers pe când restu’ se cred stele
Nu mai vreau să doară
Iubirea-i cea mai de preț comoară
Acum contează doar banii
Omule, doar sufletul ne face să fim oameni!

Spike - Amintiri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Spike – Amintiri (by Aft3rDark)
Refren:
Nimeni nu vrea să spună, nici în rău, nici în glumă,
Faptu’ că uneori nu mai găsesc scăpare
Când se-adună chestii care te marchează, și până la urmă
Îi tragi după tine pe toți care îți întind o mână.
Refren:
Nimeni nu vrea să spună, nici în rău, nici în glumă,
Faptu’ că uneori nu mai găsesc scăpare
Când se-adună chestii care te marchează, și până la urmă
Îi tragi după tine pe toți care îți întind o mână.
Visam și io la multe jucării, ca orice puști,
Și mă dădeam cu capu’ de uși printre ursuleți de pluș.
Să te f*ți pe ele de orătănii împăiate,
Tot încercam să-i spun lu’ mama:
„Nu sunt pi*da, frate!”.
Azi, nimeni nu mă mai trage de falci,
Chiar, tipic,
Ce, n-aveți tupeu, sau nu mai sunt simpatic?
Umoru’, mi s-a pierdut pe nicăieri
Încercând s-ajung ceea ce nu-și imagina nimeni, la-nceput!
Vroiam o mașinuță cu telecomandă,
Și spre disperarea mea, ai mei mi-au luat o plantă!
Și persoane se întreabă:
Oare chiar trag iarbă?
Nu, nu trag, fumez! De ce? Ia ghici!
Încă dorm!
Cu lumină-aprinsă, și mizerie,
Dracu, să vină cineva odată să mă sperie!
Că tot, afirm că-i cineva la mine sub pat,
Morții voștri, nu vreau să credeți că m-am dereglat!
Mama mi-a spus, Dumnezeu are grijă de tine
Și-am început să scriu pe toți pereții: „Iisus vine!”
Mai nou, am găsit soluția acestui neplăcut
Și mă combin cu urâte, să-mi țină de urât!
Refren:
Nimeni nu vrea să spună, nici în rău, nici în glumă,
Faptu’ că uneori nu mai găsesc scăpare
Când se-adună chestii care te marchează, și până la urmă
Îi tragi după tine pe toți care îți întind o mână.
Refren:
Nimeni nu vrea să spună, nici în rău, nici în glumă,
Faptu’ că uneori nu mai găsesc scăpare
Când se-adună chestii care te marchează, și până la urmă
Îi tragi după tine pe toți care îți întind o mână.
Poți să-ntinzi o mână, sau să privești cu ură
Senzația-i dură când mă scufund în liniște pură.
Oricât de mult ar suna a tragedie
Pot să ți-o spun ca pe-o glumă, sau ca pe-o poezie!
Intens!
Privește-mă cu interes, adânc în ochi,
Să vezi răbdarea cu care mă uit fix așteptând să crapi.
Problemele care vreau să le-ngrop,
Când dorm, mă trezesc brutal dimineața când sunt rupt de somn.
Și-mi aduc aminte de mine și printre cuvinte,
Întrebând în fața oglinzii: „Ia zi, cine pe cine minte?”
Nu vreau, să pară așa depășit ca tine,
Dar păcat că tu ești eu, și n-are cum să-mi pară bine!
Nu-mi amintesc nimic, nimic,
Asta-nseamnă nu că nu-mi aduc aminte,
Doar că nu vreau mă, vreau să trăiesc cu gândul că mâine e mâine, știi,
Și sper să treacă mai repede ca azi,
Mă piș pe ea de zi!
N-am să fug de-acasă,
Știu că asta vreți pe bune, am să stau pe capul vostru,
Până vă umplu de spume
Că nu sunt bou de parc-aș fi-n arca lu’ Noe,
Dacă mă găsești pe-o insulă pustie,
Am plecat de bunăvoie!
Refren:
Nimeni nu vrea să spună, nici în rău, nici în glumă,
Faptu’ că uneori nu mai găsesc scăpare
Când se-adună chestii care te marchează, și până la urmă
Îi tragi după tine pe toți care îți întind o mână.
Refren:
Nimeni nu vrea să spună, nici în rău, nici în glumă,
Faptu’ că uneori nu mai găsesc scăpare
Când se-adună chestii care te marchează, și până la urmă
Îi tragi după tine pe toți care îți întind o mână.
Mă trezesc în fiecare dimineață, aceleași faze
Când intră-n casă pe geam m*stu’ ăla cu raze
Sună ceasul, asta mai modest face „cling”
Și speră ca măcar azi să nu-i f*t pumnu’ de rigoare să-l sting.
Da’ o să cobor din pat, și-aud un sunet de vioară,
Când calc pe t*țe, ce-a mai rămas din p*zda de-aseară.
Vai!! Scuză-mă fă, credeam c-ai plecat,
Vezi, dacă știam c-am să te calc, nu mai dormeam încălțat!
Analizând problema, pun mâna pe shotgun,
Și zbor creierii unei vrăbiuțe care-mi cântă la geam.
Disperat de celelalte vrăbiuțe, rămân lemn,
Și se tirează-n țările calde, c-o lună-nainte de termen.
O vai ce păcat, mi se rupe sufletul,
Hai să plângem cu toții această eroare de calcul!
Vertebrata-mi stătea-n drum ca proasta,
Morții ei, chiar vrei să stric o piesă pe tema asta?
Uite-mi cer scuze, dar nu mă puteam abține,
Nu mi se-ntâmplă des, dar se-ntâmplă,
Și-mi pare bine!
Anumite tampenii chiar vin de la sine,
Mă ajuți să recunosc,
Eu am probleme, iar tu, vii cu mine!
Refren:
Nimeni nu vrea să spună, nici în rău, nici în glumă,
Faptu’ că uneori nu mai găsesc scăpare
Când se-adună chestii care te marchează, și până la urmă
Îi tragi după tine pe toți care îți întind o mână.
Refren:
Nimeni nu vrea să spună, nici în rău, nici în glumă,
Faptu’ că uneori nu mai găsesc scăpare
Când se-adună chestii care te marchează, și până la urmă
Îi tragi după tine pe toți care îți întind o mână.
Made by Aft3rDark, 2006, decembrie, 09

Crt - Lumea Visului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Am o fantomă ce mă tot urmărește oriunde aș merge, îmi vorbește.
Ia lucruri din trecut și mi le tot reamintește.
Le propagă și le răspândește.
În permanență măcinat de existență,
De gândul că nu-i suficient și că-i totul de aparență.
Îmi dictează orice mișcare, parcă-i un regizor ancorat în realitate.
Apare de fiecare dată când pare că e bine,
Readuce în minte detalii ce păreau uitate,
Lăsate într-un colț al minții mele, păstrate.
Pe fundal, televizorul mă-ndeamnă la fericire,
Acoperit de facturile ce mă afundă-n sărăcire.
Un milionar întreabă ce-i cu atâta tristețe.
Poți fii cât de nesimțit vrei dacă o zici cu politețe.
Toată lumea arată cu degetul, dar nu oferă vreo rezolvare.
Lume atotștiutoare, pune punct în loc de semnul de întrebare.
Depresia e doar un gând, o faci voit.
Aude cel ce e învățat la cerșit de mic.
Atât de afectat încât nu mai simte nimic.
Zgomot de fundal ce bate ritmic.
Ignoranță provocată de un sistem ce nu pune preț pe educație.
Zero direcție, e doar o obligație transmisă din altă generație.
El și-a dorit să fie cel mai bun din clasă,
La treizeci a clacat până a rămas fără casă.
Un alt număr într-un grafic,
Abandonat într-o mare de mașini ca în trafic.
Cum poți adormi seara când lași ceva pe mâine
Care devine poimâine și apoi răspoimâine?
Cum te uiți în oglindă când altcineva a făcut ce voiai
Doar pentru că ai amânat-o și procrastinai?
Viitorul nu poate fi oprit, dar poate fi construit,
Modificat după bunul plac dacă ai mult timp de investit.
Sinestezia descrie viața mea pe scurt,
Tot ce am auzit, simțit, văzut de când am crescut.
Tot ce a trecut prin scut, descrieri vagi,
Cât să faci oamenii să creadă că te cunosc, așa-i atragi.
Trăiesc cu frica de a ajunge să uit
Bazele pe care m-am format și m-au alcătuit.
Mai demult nu mă mulțumeam cu nimic,
Nu vedeam panoramic, focul ardea dinamic.
Oameni triști în spatele unor poze vesele,
Oameni goi ascunși după niște poze colorate.
Cineva îmi spunea că ține la mine odată,
Așa că am ales să nu mai am încredere niciodată.
Acum sunt mai bine, nu mai e lume care-mi amintește,
A fost nevoie doar de o cădere psihică ca să trec peste.
O simplă pauză de la viața mea normală,
Un alt naufragiu pe marea învolburată.
Poate am avut noroc până la urmă,
Mă îmbarc din nou, sper să nu fie doar efectul de turmă.

Steleverzi - Monstrul de Sub Pat

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Au trecut mulți ani, am trăit mulți ani acolo. Era incomod, ce-i drept, dar măcar aveam dreptul să te aud, să te văd cum mergi prin jurul meu și cum te aruncai uneori peste mine cu atâta poftă. Îmi plăcea că dormeai pe burtă și uneori aveam impresia că mă privești, îmi închideam ochii și îmi doream o lume transparentă. M-ai călcat pe degete, pe picioare. Când am uitat să cer durere mi-ai povestit filme, cărți, piese de teatru, totul, când am reușit să-mi proiectez în minte am recondiționat fiecare colț al imaginației, și m-am tăiat în colțuri până am simțit că ești ca o stea. Te auzeam cum vorbeai.
Dumnezeu dă și Dumnezeu ia,
Dumnezeu dă și Dumnezeu ia,
Dumnezeu dă și Dumnezeu ia,
Dumnezeu dă și Dumnezeu ia,
Dumnezeu dă și Dumnezeu ia,
Dumnezeu dă și Dumnezeu ia,
Dumnezeu dă și Dumnezeu ia,
Dumnezeu dă și Dumnezeu ia.
Mie îmi place să încep cu „așa a fost odată”, un monstru sub patul tău, ecou sufocat de spațiu, liniștit, privindu-ți picioarele așteptând întunericul, cum te așteptau alții și tu mă așteptai pe mine, aveam povești pentru copii pe fiecare deget și când trăgeam fermoarul cerului redenumeam vileagul, ăsta mi-e leacul, mierea și stupii mei de albine ucigașe, închide-ți ușile bine, cum te-am învățat că azi vin alte creaturi să fure locul de sub pat..
(un monstru sub patul tău, ecou sufocat de spațiu).
Eu n-am pereți la casă, n-am perdele, beznă sălbatică, o mie de pantere, parchetul rece, arcuri cu dinți și natură moartă și-mi trag țigările și zic „piua”, scriu povești pentru copii până ajung la poezii, trag linie și scriu iar, aceleași gantere grele dorm pe cuvintele mele până simt că mă doare, eu nu cunosc calendare, dansul sau statu-n picioare, nu îmi câștig existența că-s câștigat de mult de ea și în fiecare noapte îi stric somnul până mă vrea și în fiecare noapte îi stric somnul până mă vrea..
Mie îmi place să încep cu „așa a fost odată”, un monstru sub patul tău, ecou sufocat de spațiu, liniștit, privindu-ți picioarele așteptând întunericul, cum te așteptau alții în pat și tu mă așteptai pe mine.
(un monstru sub patul tău)
Auzi, știai că e un monstru sub patul tău?.
Mie îmi place să încep cu „așa a fost odată”, un monstru sub patul tău, ecou sufocat de spațiu, liniștit, privindu-ți picioarele așteptând întunericul, cum te așteptau alții în pat și tu mă așteptai pe mine

Crt - Târziu În Noapte

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Un fior apăsător ce persistă până-n zor
Nepăsător îmi zice că n-o să ajung nimic până mor
Întorc perna pe cealaltă parte, trag pătura pe mine ușor
Nu l-am ascultat, dar a continuat chinuitor
Mă ridic din pat, nimeni pe vizor
Zgomotele veneau de fapt din interior
M-a stresat zi de zi dar tot nu am cedat
Am rămas la suprafață, nu m-am înecat
A tot persistat și frustrări s-au acumulat
Acum mai irascibil dar doar cu mine, cerul tot mai întunecat
Nu-l pot lăsa să mă termine, eu l-am creat
El a crescut ușor la mine-n cap, m-a acaparat
M-am pierdut și mai tare străduindu-mă să rămân calculat
Am stat izolat, anxietatea s-a dublat
Cu ideea m-am consolat și am încercat
Să fac să rămână ceva în urma mea modelat
Nu mi-a păsat de rezultat
Totuși drumul e la-nceput, nu s-a încheiat
Cât de mult poate să-mi vorbească liniștea
Să fie chiar așa de negru cum credeam
Inconștient închideam drumuri
Deschideam uși, scriam versuri
Legam sensuri, dădeam esențe-n divergențe
Retrăiam experiențe împărțite în secvențe
Scoteam în față tristețea și regretul
Îi pictam măreață frumusețea, creionam portretul
O aranjam pe foi, o umanizam apoi
Pagină cu pagină printre amintiri priveam înapoi
Devinese aparent doar după falsele concepții
Cât erai de falsă când ridicai pretenții
Când toți sunt absentul fii tu prezentul, perfectul
Viitorul nu va depăși niciodată trecutul
Momentul a fost și n-o să mai fie
Pentru mine singura ce ținea o amintire vie
Când toți sunt absentul fii tu prezentul, perfectul
Viitorul nu va depăși niciodată trecutul
Momentul a fost și n-o să mai fie
Pentru mine singura ce ținea o amintire vie
Erai totul, deseori potopul, focul, locul
Mijlocul prin care simțeam că-mi fac norocul
De asta am ales să scriu ce-mi amintesc pe hârtie
Poate o să-mi reamintești tu din nou, cine știe
Poate o s-o consider doar o amintire prost înțeleasă
Nu mă lăsa să plutesc în deriva asta des aleasă
Mă acaparează prostesc sentimente repezi
Văd că încerci totuși, de ce nu mă vezi?
Pagină cu pagină printre amintiri priveam înapoi
Pagină cu pagină printre amintiri priveam înapoi
Pagină cu pagină
Pagină cu pagină
Pagină cu pagină printre amintiri priveam înapoi
Pagină cu pagină printre amintiri priveam înapoi
Pagină cu pagină
Pagină cu pagină