Spike – Amintiri

Spike – Amintiri (by Aft3rDark)
Refren:
Nimeni nu vrea să spună, nici în rău, nici în glumă,
Faptu’ că uneori nu mai găsesc scăpare
Când se-adună chestii care te marchează, și până la urmă
Îi tragi după tine pe toți care îți întind o mână.
Refren:
Nimeni nu vrea să spună, nici în rău, nici în glumă,
Faptu’ că uneori nu mai găsesc scăpare
Când se-adună chestii care te marchează, și până la urmă
Îi tragi după tine pe toți care îți întind o mână.
Visam și io la multe jucării, ca orice puști,
Și mă dădeam cu capu’ de uși printre ursuleți de pluș.
Să te f*ți pe ele de orătănii împăiate,
Tot încercam să-i spun lu’ mama:
„Nu sunt pi*da, frate!”.
Azi, nimeni nu mă mai trage de falci,
Chiar, tipic,
Ce, n-aveți tupeu, sau nu mai sunt simpatic?
Umoru’, mi s-a pierdut pe nicăieri
Încercând s-ajung ceea ce nu-și imagina nimeni, la-nceput!
Vroiam o mașinuță cu telecomandă,
Și spre disperarea mea, ai mei mi-au luat o plantă!
Și persoane se întreabă:
Oare chiar trag iarbă?
Nu, nu trag, fumez! De ce? Ia ghici!
Încă dorm!
Cu lumină-aprinsă, și mizerie,
Dracu, să vină cineva odată să mă sperie!
Că tot, afirm că-i cineva la mine sub pat,
Morții voștri, nu vreau să credeți că m-am dereglat!
Mama mi-a spus, Dumnezeu are grijă de tine
Și-am început să scriu pe toți pereții: „Iisus vine!”
Mai nou, am găsit soluția acestui neplăcut
Și mă combin cu urâte, să-mi țină de urât!
Refren:
Nimeni nu vrea să spună, nici în rău, nici în glumă,
Faptu’ că uneori nu mai găsesc scăpare
Când se-adună chestii care te marchează, și până la urmă
Îi tragi după tine pe toți care îți întind o mână.
Refren:
Nimeni nu vrea să spună, nici în rău, nici în glumă,
Faptu’ că uneori nu mai găsesc scăpare
Când se-adună chestii care te marchează, și până la urmă
Îi tragi după tine pe toți care îți întind o mână.
Poți să-ntinzi o mână, sau să privești cu ură
Senzația-i dură când mă scufund în liniște pură.
Oricât de mult ar suna a tragedie
Pot să ți-o spun ca pe-o glumă, sau ca pe-o poezie!
Intens!
Privește-mă cu interes, adânc în ochi,
Să vezi răbdarea cu care mă uit fix așteptând să crapi.
Problemele care vreau să le-ngrop,
Când dorm, mă trezesc brutal dimineața când sunt rupt de somn.
Și-mi aduc aminte de mine și printre cuvinte,
Întrebând în fața oglinzii: „Ia zi, cine pe cine minte?”
Nu vreau, să pară așa depășit ca tine,
Dar păcat că tu ești eu, și n-are cum să-mi pară bine!
Nu-mi amintesc nimic, nimic,
Asta-nseamnă nu că nu-mi aduc aminte,
Doar că nu vreau mă, vreau să trăiesc cu gândul că mâine e mâine, știi,
Și sper să treacă mai repede ca azi,
Mă piș pe ea de zi!
N-am să fug de-acasă,
Știu că asta vreți pe bune, am să stau pe capul vostru,
Până vă umplu de spume
Că nu sunt bou de parc-aș fi-n arca lu’ Noe,
Dacă mă găsești pe-o insulă pustie,
Am plecat de bunăvoie!
Refren:
Nimeni nu vrea să spună, nici în rău, nici în glumă,
Faptu’ că uneori nu mai găsesc scăpare
Când se-adună chestii care te marchează, și până la urmă
Îi tragi după tine pe toți care îți întind o mână.
Refren:
Nimeni nu vrea să spună, nici în rău, nici în glumă,
Faptu’ că uneori nu mai găsesc scăpare
Când se-adună chestii care te marchează, și până la urmă
Îi tragi după tine pe toți care îți întind o mână.
Mă trezesc în fiecare dimineață, aceleași faze
Când intră-n casă pe geam m*stu’ ăla cu raze
Sună ceasul, asta mai modest face „cling”
Și speră ca măcar azi să nu-i f*t pumnu’ de rigoare să-l sting.
Da’ o să cobor din pat, și-aud un sunet de vioară,
Când calc pe t*țe, ce-a mai rămas din p*zda de-aseară.
Vai!! Scuză-mă fă, credeam c-ai plecat,
Vezi, dacă știam c-am să te calc, nu mai dormeam încălțat!
Analizând problema, pun mâna pe shotgun,
Și zbor creierii unei vrăbiuțe care-mi cântă la geam.
Disperat de celelalte vrăbiuțe, rămân lemn,
Și se tirează-n țările calde, c-o lună-nainte de termen.
O vai ce păcat, mi se rupe sufletul,
Hai să plângem cu toții această eroare de calcul!
Vertebrata-mi stătea-n drum ca proasta,
Morții ei, chiar vrei să stric o piesă pe tema asta?
Uite-mi cer scuze, dar nu mă puteam abține,
Nu mi se-ntâmplă des, dar se-ntâmplă,
Și-mi pare bine!
Anumite tampenii chiar vin de la sine,
Mă ajuți să recunosc,
Eu am probleme, iar tu, vii cu mine!
Refren:
Nimeni nu vrea să spună, nici în rău, nici în glumă,
Faptu’ că uneori nu mai găsesc scăpare
Când se-adună chestii care te marchează, și până la urmă
Îi tragi după tine pe toți care îți întind o mână.
Refren:
Nimeni nu vrea să spună, nici în rău, nici în glumă,
Faptu’ că uneori nu mai găsesc scăpare
Când se-adună chestii care te marchează, și până la urmă
Îi tragi după tine pe toți care îți întind o mână.
Made by Aft3rDark, 2006, decembrie, 09

Sensul versurilor

Piesa explorează amintiri dureroase și impactul lor asupra prezentului. Artistul se luptă cu trecutul, sentimentele de neputință și dorința de a scăpa de sub povara amintirilor.

Lasă un comentariu