DOC feat Vlad Dobrescu – Cicatrici

Strofa I – Vlad Dobrescu:
Stau aici și număr cicatricile pe trup și pe dinăuntru,
Niciun motiv să mă plâng, dimpotrivă-s mândru.
Și-o să le port ca pe-o decorație,
Că-n general cele mai bune lecții nu ți le predau aliații.
De-a lungu’ vieții am luat și țepe, recunosc,
Dar prefer să mor fraier decât să mor prost.
Mă întreb, cine-și cheltuie timpul mai cu folos?
Cine aleargă prin ploaie sau cine așteaptă la adăpost?
Uite: Semnele astea îți arată pe unde am fost
Craniu spart în 98′ când mi-am luat un mare box,
Că eram prea tare-n gură
Lumea-n jur îngrijorată că aș fi luat-o pe arătură.
Sătul să mă îmbrac în fiecare zi cu același rând de țoale mereu
Scrisul de pe tricou, ăștia credeau că e numele meu.
Noaptea cu paralizie în somn, să adorm era o luptă
Stând pe o canapea extensibilă, ruptă
Cu mâinile pe piept, poate-s chiar mort deja.
Da’-n cazul ăsta ce rost are a mai mă proteja?
M-am riscat și am câștigat
Dar și de-aș fi pierdut greșit ar fi fost ca frica de eșec
Să mă fi ținut să nu mai fac nimica
Și acum mă lupt cu asta fiindcă-s numa’ la jumate de drum
Mai am multe de învățat privind în spate
La ce puțin știam de fapt pe când credeam că le știu pe toate.

Refren – DOC & Vlad Dobrescu:
(DOC) Nu m-au durut la timpul lor
Au trecut așa ușor, dar m-au durut în viitor
Și încă.
(V. D.) Nu-s doar semnele pe corp
Sunt și cele de pe cord, fără ele nu sunt tot
Încă.
(DOC) Mutarea mea de sine sunt checkin-uri
De-aia zic mereu că e bine, știu ce înseamnă să te chinui
Și încă.
(V. D.) Lasă să doară, așa crește
Cine nu trăiește, nu povestește!
Am cicatrici..

Strofa II – DOC.
Stai măi femeie jos, nu mai țipa, te rog,
Iar mă tripez prost, și iar o iau din loc.
Hai să șlefuiesc un ciot din câte-au fost,
Poate mă pricep, auzi – da’-mi dai și mie-un foc?
Ca și copil am căzut mult,
Am întrevăzut că va fi bine, am avut văzul bun.
La dracu’ – și-acum lupt cu sine, tot nu mă supun.
Viața mea e ca spălatul pe mâini – nu pot fără să pun.
Suflet în ce fac – și asta mă consumă.
De-aia dau pe „gicon?” jumate din cât faci tu pe lună
Plus că m-ajută să uit ce zice aia bătrână,
Că ea e în curând țărână, băiatul ei cui va rămâne?
Fată, știi – tot ce am împart cu tine.
Și dacă nu se împarte bine, partea mare îți revine ȚIE.
Când de-un Crăciun am dat pe ghete o mie
Știi că-s doar rănile sărăciei din copilărie
Mami, ia-mă naibii-n brațe că știi că am nevoie,
Răsfățat ca domnul Goe, ai grijă de domnul poet,
N-oi fi făcut eu vreo arcă, dar altul ca mine nu e.
Numai tu știi că nu-i joacă ci că-mi vine bine boem
Timpul a închis rănile, le-a uns cu ceva vreme,
M-a lăsat cu cearcănele astea de le tot plimb pe pernă,
Știu, mi-ai luat o cremă, nu m-am dat – dar nu de lene,
Ci c-am alte cicatrici, ești cea mai bună dintre creme.
Dă-mă cu tine..

Refren – DOC & Vlad Dobrescu: x2
(DOC) Nu m-au durut la timpul lor
Au trecut așa ușor, dar m-au durut în viitor
Și încă.
(V. D.) Nu-s doar semnele pe corp
Sunt și cele de pe cord, fără ele nu sunt tot
Încă.
(DOC) Mutarea mea de sine sunt checkin-uri
De-aia zic mereu că e bine, știu ce înseamnă să te chinui
Și încă.
(V. D.) Lasă să doară, așa crește
Cine nu trăiește, nu povestește!
Am cicatrici.