Sunt un trandafir răsărit din ciment,
Îmi voi păstra frumusețea indiferent…
De câte furtuni m-ar lovi,
În fiecare zi voi înflori.
Chiar dacă viața mă transformă uneori, și doare,
Într-un trandafir uscat, fără petale,
Un trandafir vested, care prin fum și ceață,
Se încăpățânează, să revină la viață.
Prafuit, la pământ,
Mai frumos ca oricând,
Va înflori, chiar și în întuneric,
Transformându-se într-un simbol generic.
Pentru filmul pe care nu știe,
Să-l regizeze, dar știe să-l scrie,
Filmul proprii lui povești,
Bazat pe răni sufletești.
Filmul care să arate,
Cum îngerul fără aripi se zbate,
Să găsească lumina,
Și-o găsește doar urmând…
Puterea Divină.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre depășirea obstacolelor și găsirea frumuseții chiar și în cele mai dificile circumstanțe. Este un imn al rezilienței, în care protagonistul, asemenea unui trandafir care crește prin ciment, își păstrează speranța și puterea de a înflori, ghidat de credință.