traian – Versuri.pro

Daniel Iancu - Sunt Mândru Că-s Român

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Refren:
mhmm..
Când am venit pe lume prima oară,
Eram o țară de surori și frați.
Acum două milenii bunăoară
Nu aveam mamă, dar aveam doi tați.
Și unul era Decebal, cel harnic,
Iar celălalt era Traian, cel drept.
M-au educat de mic să fiu paharnic,
Dar ca să promovez mi-au zis s-aștept (bis).

Refren:
..
Eram un tânăr pașnic cum se zice,
Dar într-o zi pe baciul cel muntean
L-am transformat pe tată în arșice
Mi se spunea și baciul ungurean.
Și cum n-am fost dotat cu o mămică
Când mă gândesc genunchii mi se-nmoaie.
Mi-a dat să sug o creatură mică,
Mă adoptase pe-un izlaz o oaie.

Refren:
..
Mult mai târziu și bun la suflet tare
Am luat o bucățică dintr-un fag,
Am mers la specialistul în topoare
Și mi-am făcut pe dată un baltag.
Și cum vecinul meu avea mioare
Și nimeni dar nimeni nu era mai bun ca el
M-am dus ca să-l întreb cam câte are
Și i-am băgat baltagu-n cerebel (bis).
Și pentru că-mi doream și pomenire
Mi-au mai dat și zidarii cei mai cei
Ca să-mi construiesc o mănăstire
Că nu erau în zonă decât trei.
Și-n loc de fier beton mi-am pus nevasta
Plângea săraca, însă asta e.
Și-am devenit celebru și cu asta,
Mă mir că nu s-a dat la proteve. (bis).

Refren:
..
Ce vremuri mai erau odinioară,
Când viața valora doi pui de lei
Puşi în chimir, în sân la subțioară
Și reușeai ca să trăiești cu ei.
Astăzi Traian pe daci nu-i mai omoară,
Astăzi Traian se bate cu baroni,
Și de te uiți la viață într-o doară
La cursul zilei de doi pui de roni.

Refren:
..
Improvizație:
Și după cum spuneam și la-nceput,
Sunt mândru că-s român cu așa un tată.
Sunt mândru că-s româââân.
Și cam atât.
Ce pușca și cureaua mea cea lată.

Sava Negrean Brudascu - Noi Suntem Români

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Hai să dăm mână cu mână
Cei cu inima română,
Se-nvârtim Hora Frăției
Pe pământul României.

Refren:
Noi suntem români,
Noi suntem urmașii lui Traian.

Unde-i unul nu-i putere
La nevoi și la durere,
Unde-s mulți puterea crește
Și dușmanul nu sporește.

Refren:
Noi suntem români,
Noi suntem urmașii lui Traian.

Ardelean, copil de munte,
Ia, ridică-ți a ta frunte
Și ți-o-ndreaptă cu mândrie
Căci ești fiu de Românie.

Refren:
Noi suntem români,
Noi suntem aici pe veci stăpâni.

Eu sunt frate cu munteanul
Și văr bun cu moldoveanul,
Trei români plini de putere
Căci românu-n veci nu piere.

Refren:
Noi suntem români,
Noi suntem aici pe veci stăpâni.

Colinde - Aho, Aho Copii și Frați

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Aho, aho copii și frați,
Stați puțin și nu mânați,
Lângă boi v-alăturați
Și cuvântul mi-ascultați.
Ia mai mânați flăcăi,
Și sunați din zurgălăi.
Măi, hai, hai..
S-a sculat mai an,
Bădica Traian
Și-a-ncălecat pe-un cal învățat,
S-a sculat mai an,
Bădica Traian
Și-a-ncălecat pe-un cal învățat,
Cu șeaua de aur,
Cu nume de Graur,
Cu frâu de mătase,
Împletit în șase,
Cât vița de groasă,
El în scări s-a ridicat,
Peste câmpuri s-a uitat,
Să aleagă-un loc curat,
De arat și semănat.
Și-a pornit într-o joi,
Cu un plug cu doisprezece boi.
Boi boureni,
În coadă codălbeni,
În frunte țintatei,
Ia mai mânați, măi, flăcăi, hai, hai..
La lună, la săptămână,
Își umplu cu aur mâna.
Și el vru să vadă,
De-i dete Dumnezeu roadă.
Era-n spic cât vrabia,
Era-n bob cât trestia.
Ia mai mânați, măi, hai, hai..
Traian iute s-a întors
Și din grajd alt cal a scos,
Un alt cal mai năzdrăvan,
Cum îi place lui Traian,
Negru ca corbul,
Iute ca focul,
De nu-l prinde locul.
Cu potcoave de argint,
Ce dă sporul la fugit.
Traian iute-a-ncălecat,
La Tinchin a apucat
Și oțel a cumpărat,
Ca să facă seceri mari,
Pentru secerători tari.
Și-altele mai mititele,
Pentru fete ocheșele
Și neveste tinerele.
De urat, am mai ura,
Dar mă tem că va-nsera,
Pe aici, pe la dumneavoastră,
Departe de casa noastră.
Și ne-aștepte și-alte case,
Cu bucate mai gustoase,
Cu pâine caldă pufoasă,
Cu vinul de vița-aleasă,
Cu cotnar de Drăgășani,
La anul și la mulți ani!

Colinde - Sfântul Andrei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Colo pe grindei,
Crâng de alunei,
Val de artărei,
Sfânta mânăstire,
Loc de tăinuire,
Și tămăduire,
Se pitește-n tei,
Casa lui Andrei,
De la schit la cruce,
Scara care duce,
Din cruce la schit,
Scări de coborât.
De la schit în sus,
Crucea lui Iisus,
De la cruce-n tei,
Casa lui Andrei,
Cine că-mi venea,
Și descăleca?
Venea Decebal,
Călare pe-un cal,
Sfinții că-i găsea,
Cu ei că vorbea,
Dar nu se-nchina,
Nici cruce-și făcea.
La schitul din tei,
Crucea lui Andrei,
Traian că venea,
La slujbă ședea,
Slujba asculta,
Și îngenunchia,
Și nu se-nchina.
Pe murg călarea
Și calea-și lua,
La cetatea lui,
A Trofeului.
Andrei col’la schit,
Uite c-a ieșit,
Cu papucii lui,
Talpa Raiului,
Și potcapu’ lui,
Arca cerului,
Cu veșminte sfinte,
Frații înainte,
Cu toiag și cruce,
Candele-n răscruce,
Lumânări aprinse,
Vâlvătăi cuprinse.
Iară Sânt Andrei,
Sub crucea din tei,
Schitul din grindei,
Se ruga mereu,
La bun Dumnezeu.

Corul Armatei - Pui de Lei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Eroi au fost, eroi sunt încă
Și-or fi în neamul românesc!
Căci rupți sunt ca din tare stâncă
Românii orișiunde cresc.
E vița noastră făurită
De doi bărbați cu brațe tari
Și cu voința oțelită,
Cu minți deștepte, inimi mari.
Și unu-i Decebal cel harnic
Iar celălalt Traian cel drept
Ei, pentru vatra lor amarnic
Au dat cu-atâția dușmani piept.
Și din așa părinți de seamă
În veci s-or naște luptători,
Ce pentru patria lor mamă
Vor sta ca vrednici urmatori,
Au fost eroi, și-or să mai fie,
Ce-or frânge dușmanii cei răi,
Din coasta Daciei și-a Romei
În veci s-or naște pui de lei.

Cezar Bolliac - Sonet

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

La anul 1839.
Din zi în zi mai tristă, sărmană Românie;
De două veacuri jalea îţi creşte ne-ncetat!
Traian se miră, plânge, priveşte-a ta câmpie
Ce-o ştie câmp, odată de Acvil-apărat.
O! Tristă-i suvenirea la cei în agonie!
Amar e când te doare, să vezi că eşti împilat,
Să-neci a tale lacrimi; să vii, cu bucurie,
A săruta şi mâna ce ştii că te-a trădat!.
Pe cine aştepţi oare s-aline-a ta durere?
Pe-acela ce te suge? te calcă în picioare?
Pe cei carii te-ar vinde de mii de ori p-un tron?.
Te amăgeşti!.. Dar, află şi crede în tăcere:
Oricare slăbiciune în chinuri ia putere..
În fiare creşte iute virtutea lui Samson!

Traian - Reconstructio Imperii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Strofa 1:
Împăratu-și reconstruiește imperiul,
Și-l ridică mai rapid decât un balon cu heliu,
2012 – Instinctiv vol. 1,
2013 – N-ai timp? Fă-ți timp! Urmează albumul,
Scârbă, scris într-o stare-n care,
Tratam pe toți egal – vă uram pe fiecare!
Sunt Traian, și am gânduri din subteran’ul
Creierului meu de viitor tiran,
Mediul în care trăiam mă trăgea-n jos ca gravitația,
Am evitat să fiu pătat ca un dalmațian,
În rap mesajul e esențial, al meu e spațial,
Are potențial demențial și nu doar parțial!
Zis și Tăcut, hrană pentru mental,
Îmi bat joc de ce vreau în ultimul hal pe instrumental,
C-argumentele mele-s bătute-n cuie ca Isus,
Sătul mereu d-același drum ca șoferul de troleibus!
Ți-am spus! Nu pot fi impus să fiu supus,
Că-s prost dispus și-n plus îți arăt un deget ca răspuns,
Au trecut 22 de ani, nu m-am adaptat, târziu am aflat,
Monstrul s-află-n mine nu sub pat,
Adoptat de rap am optat să fac exact pe dos,
Din tot ce-mi ziceați voi că-mi va fi de folos,
Privind cum moare de foame o-ntreagă nație,
Îmi pare-n zadar să vorbesc despre salvarea prin creație.

Strofa 2:
Scump la vorbe cum se zice-n popor,
Scot albumul pe CD – plătește veridicitatea cuvintelor,
Intră-n material ca un perforator,
Cu poftă de viață ca un narcoman într-un laborator,
Liric extremist ca un terorist islamist,
Nu scot o piesă-n an să mă consideri tu artist,
Ai zice că-s narcisist dar pentru tine ca romantic,
Am o atitudine de roman față d-un rrom antic,
Sunt anti și-am timp, când m-aprind lupt aprig,
Nu m-agit ca n-am jeep, nu implor și nu m-alint,
Ce n-am – obțin, n-am nevoie? Mă dezic, vă previn,
Nu zic nimic să mă aflu-n treabă, sunt aici să vă domin!
Ce zic n-o spun într-o doară,
Deci dacă am un nod în gât nu-nseamnă c-am în jurul gâtului o sfoară!
Când aplic forța cuvântului – pari lezat, o fac ca să te doara,
Ești paralizat – nu te ridici a doua oară!
Îmi reconstruiesc imperiul, se știe,
Se vor sesiza spitalele de psihiatrie!
Chiar dacă izolarea, n-aduce beneficii sănătății,
Inspirația mea devine pură neatinsă de jegul societății.

Rodica Elena Lupu - Războieni

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Toamna,
când începeau să ruginească frunzele,
pentru gospodari
nu era semn de toamnă zgribulită
în răceală de ploaie deasă şi măruntă,
Pentru ei sosea primăvara sufletelor,
adusă de roada câmpului
pusă la adăpost
şi de gândul la seri
şi dimineţi târzii
fără graba de a-i prinde răsăritul soarelui
în lunca Mureșului
sau pe dealul străbătut și acum
după aproape două mii de ani
de drumul lui Traian
de la Apulum spre Potaisa,
spre Napoca.

Zdob si Zdub - Hăitura

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Aho, aho, copii și frați,
Stați puțin și nu mânați
Lângă boi v-alăturați,
Și cuvântul mi-ascultați
Mâine anul se-noiește,
Plugusorul se pornește
Noi începem a ura,
Pe la case a colinda
Iarna-i grea, omătul mare,
Semne bune anul are
Semne bune de belșug,
Pe sub brazde pe sub plug
Trageți plugul, mai flăcăi, hai!
Să urăm noi la tot satul,
Și la unul și la altul
Hai sunați în zurgălăi,
Și strigați odată – hai!
Traian! Și-n scări el s-a ridicat,
Peste câmpuri s-a uitat
Ca s-aleagă-un loc curat,
De arat și semănat
Și curând s-a apucat,
Câmpul neted de arat
În lungiș și-n curmeziș,
S-a apucat într-o joi
Cu un plug cu 12 boi,
Boiii, boiii, bourei
În coada cu dalbei,
În frunte țintatei
Hai sunați din zurgălăi,
Și strigați odată, hai!.
S-a sculat mai în an,
Bădica Traian
Și-a-ncălecat pe un cal învățat
Cu nume de Graur,
Cu șaua de aur
Cu frâu de mătase
Cât vita de groasă.
Ziua toată a lucrat,
Brazda neagră a răsturnat
Și prin brazda-a semănat,
Grâu mărunt și grâu de vară
Până-n seara să răsară,
Și când lucrul a sfârșit
Iată, mari, s-a stârnit, mânați, mai!
Un vânt mare pre pământ,
Și ploi multe după vânt
Pământul de- răcorit
Și sămânța-a-ncolțit,
Mâine anul se-noiește,
Plugusorul se pornește
Noi începem a ura,
Pe la case a colinda.
La lună, la săptămână,
Își umplea cu apă mâina
Și se duse ca să vadă,
De i-a dat pământul roada
Și de-i grâul răsărit,
Și de-i spicul aurit
Era un spic ca vrabia,
Era un pai ca trestia
Traian iute s-a întors,
Și din grajd pe loc a scos
Un alt cal mai năzdrăvan,
Cum îi place lui Traian
Negru ca corbul,
Iute ca focul,
De nu-l prinde locul
Cu potcoave de argint,
Ce sunt spornici la fugit
Trageți brazda, mai flăcăi!.
Să trăiți să-nfloriți,
Ca merii ca perii
În mijlocul verii,
La anul și la mulți ani!

Tăcut 04. Traian - Hai Să Vorbim (Cu Laura Bodorin) (feat. Laura Bodorin)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Hai să vorbim despre înșelare și trădare,
Despre cum am f**ut în gât și cum n-am dat uitare,
Despre cum am fost f**uți de cei în care aveam încredere,
Despre tot ce-a fost, și despre regretele
Care ne macină-ncet, că ajungi să te obișnuiești,
Să detești… să refuzi ce primești,
Să nu mai fii dispus să dai, să nu te mai plângi că n-ai,
Uitându-te-nainte cu gândul-n spate – constați că stai,
Agonie – de la un aparent banal cuvânt,
La un mod de a fi, de a trăi, veșnicul nod în gât,
Eternul gol, greața din interior,
Raceala inconștientă ca scut protector.
Hai să vorbim despre cât de slabi suntem,
Despre cum ne pierdem în amănunte și ne ascundem,
Despre cum renunțăm la prietenii vechi pentru interese noi,
Despre cum îi lăsăm pe ei să ne spună cum suntem noi,
Despre… cum sperăm că într-o zi… n-o să ne mai pese,
Despre cum lăsăm impresia… că așa și este,
Despre cum ne prefacem… chiar dacă nu ne iese,
Despre ceea ce mereu am vrut să fim,
Despre faptul că ne ascundem în fiecare zi, deși știm:
Că poți să te eschivezi cât vrei, oricum,
De tine nu poți fugi, pur și simplu nu ai cum,
Iar acum:.
Hai să revenim, să vorbim,
Despre cât de des spunem ce simțim, cât de rar spunem ce gândim.
Despre faptul că nu ne găsim locul,
Ne simțim în plus – tre’ să schimbăm drogul. x2
Hai să vorbim despre acea stare de așteptare,
Când privești în gol și vezi totul-n reluare,
Când vrei să schimbi lumea, dar nu începi cu tine,
Când ți-ai luat atâtea pe spinare că nu știi dacă te mai ține.
Ce bine ne potrivim, zi-mi,
Peste cât timp vrei să ne prefacem că nu ne știm?
Hai să nu deviem, hai să continuăm să discutăm,
Despre vicii ca delicii, despre scârba ce-o purtăm,
Despre primele impresii, cum ardem chestii-trestii,
Despre cum hrănim demonul din noi cu depresii,
S-analizăm relația cauză-efect,
Despre cum acordăm prea multă importanță nevoilor de moment,
Despre cum ne trezim mai obosiți decât ne-am culcat,
Sau despre potențialul ratat.
Despre chipurile slinoase pe care le vedem,
De ne-ntorc stomacurile pe dos fără să vrem.
Hai să revenim, să vorbim,
Despre cât de des spunem ce simțim, cât de rar spunem ce gândim.
Despre faptul că nu ne găsim locul,
Ne simțim în plus – tre’ să schimbăm drogul. x2
Hai să vorbim despre cum inventăm noi metode de,
A ne distruge parcă pedepsindu-ne,
Pentru ce am spus, făcut sau obținut,
Dar mai ales pentru momentele-n care am tăcut.
Prietene, de tine teme-te,
E problema ta că ai avut încredere.
Spune-mi ce preferi, zi cu sinceritate,
Întoarce-te și pleacă, sau, pleacă și-ntoarce-te.
De ce taci? Hai să vorbim,
Sau iar ești preocupat c-avem așa de mult puțin.
De câte ori am renunțat prea ușor, zi-mi,
De câte ori am luptat, deși știam că tre’ să ne oprim.
De câte ori căutam înțelegere, da-n schimb, auzeam:
‘N-am timp acum, mai încolo vorbim’
Problema nu-i că n-ai cu cine să vorbești,
Dar n-ai cu cine să taci, ‘ia stai așa, tu cine ești?’
Vorbind despre probleme, am înțeles,
Că astfel le faci să existe, acordându-le interes,
Și pentru că totuși, îmi place să trăiesc:
Eu nu f*t ce iubesc, dar ce f*t plătesc,
Prostești ai zice tu, să nu,
Trimiți c***ele-n p**a niciodată c-ajung singure, acum,
Pe azi ne ajunge, cred că e destul,
Mai ales că vorbesc cu… subconștientu’.