Zdob si Zdub – Hăitura

Aho, aho, copii și frați,
Stați puțin și nu mânați
Lângă boi v-alăturați,
Și cuvântul mi-ascultați
Mâine anul se-noiește,
Plugusorul se pornește
Noi începem a ura,
Pe la case a colinda
Iarna-i grea, omătul mare,
Semne bune anul are
Semne bune de belșug,
Pe sub brazde pe sub plug
Trageți plugul, mai flăcăi, hai!
Să urăm noi la tot satul,
Și la unul și la altul
Hai sunați în zurgălăi,
Și strigați odată – hai!
Traian! Și-n scări el s-a ridicat,
Peste câmpuri s-a uitat
Ca s-aleagă-un loc curat,
De arat și semănat
Și curând s-a apucat,
Câmpul neted de arat
În lungiș și-n curmeziș,
S-a apucat într-o joi
Cu un plug cu 12 boi,
Boiii, boiii, bourei
În coada cu dalbei,
În frunte țintatei
Hai sunați din zurgălăi,
Și strigați odată, hai!.
S-a sculat mai în an,
Bădica Traian
Și-a-ncălecat pe un cal învățat
Cu nume de Graur,
Cu șaua de aur
Cu frâu de mătase
Cât vita de groasă.
Ziua toată a lucrat,
Brazda neagră a răsturnat
Și prin brazda-a semănat,
Grâu mărunt și grâu de vară
Până-n seara să răsară,
Și când lucrul a sfârșit
Iată, mari, s-a stârnit, mânați, mai!
Un vânt mare pre pământ,
Și ploi multe după vânt
Pământul de- răcorit
Și sămânța-a-ncolțit,
Mâine anul se-noiește,
Plugusorul se pornește
Noi începem a ura,
Pe la case a colinda.
La lună, la săptămână,
Își umplea cu apă mâina
Și se duse ca să vadă,
De i-a dat pământul roada
Și de-i grâul răsărit,
Și de-i spicul aurit
Era un spic ca vrabia,
Era un pai ca trestia
Traian iute s-a întors,
Și din grajd pe loc a scos
Un alt cal mai năzdrăvan,
Cum îi place lui Traian
Negru ca corbul,
Iute ca focul,
De nu-l prinde locul
Cu potcoave de argint,
Ce sunt spornici la fugit
Trageți brazda, mai flăcăi!.
Să trăiți să-nfloriți,
Ca merii ca perii
În mijlocul verii,
La anul și la mulți ani!