Daniel Iancu – Sunt Mândru Că-s Român

Refren:
mhmm..
Când am venit pe lume prima oară,
Eram o țară de surori și frați.
Acum două milenii bunăoară
Nu aveam mamă, dar aveam doi tați.
Și unul era Decebal, cel harnic,
Iar celălalt era Traian, cel drept.
M-au educat de mic să fiu paharnic,
Dar ca să promovez mi-au zis s-aștept (bis).

Refren:
..
Eram un tânăr pașnic cum se zice,
Dar într-o zi pe baciul cel muntean
L-am transformat pe tată în arșice
Mi se spunea și baciul ungurean.
Și cum n-am fost dotat cu o mămică
Când mă gândesc genunchii mi se-nmoaie.
Mi-a dat să sug o creatură mică,
Mă adoptase pe-un izlaz o oaie.

Refren:
..
Mult mai târziu și bun la suflet tare
Am luat o bucățică dintr-un fag,
Am mers la specialistul în topoare
Și mi-am făcut pe dată un baltag.
Și cum vecinul meu avea mioare
Și nimeni dar nimeni nu era mai bun ca el
M-am dus ca să-l întreb cam câte are
Și i-am băgat baltagu-n cerebel (bis).
Și pentru că-mi doream și pomenire
Mi-au mai dat și zidarii cei mai cei
Ca să-mi construiesc o mănăstire
Că nu erau în zonă decât trei.
Și-n loc de fier beton mi-am pus nevasta
Plângea săraca, însă asta e.
Și-am devenit celebru și cu asta,
Mă mir că nu s-a dat la proteve. (bis).

Refren:
..
Ce vremuri mai erau odinioară,
Când viața valora doi pui de lei
Puşi în chimir, în sân la subțioară
Și reușeai ca să trăiești cu ei.
Astăzi Traian pe daci nu-i mai omoară,
Astăzi Traian se bate cu baroni,
Și de te uiți la viață într-o doară
La cursul zilei de doi pui de roni.

Refren:
..
Improvizație:
Și după cum spuneam și la-nceput,
Sunt mândru că-s român cu așa un tată.
Sunt mândru că-s româââân.
Și cam atât.
Ce pușca și cureaua mea cea lată.