Toamna,
când începeau să ruginească frunzele,
pentru gospodari
nu era semn de toamnă zgribulită
în răceală de ploaie deasă şi măruntă,
Pentru ei sosea primăvara sufletelor,
adusă de roada câmpului
pusă la adăpost
şi de gândul la seri
şi dimineţi târzii
fără graba de a-i prinde răsăritul soarelui
în lunca Mureșului
sau pe dealul străbătut și acum
după aproape două mii de ani
de drumul lui Traian
de la Apulum spre Potaisa,
spre Napoca.
Sensul versurilor
Piesa descrie un tablou idilic al vieții rurale toamna, unde gospodarii se bucură de roadele câmpului și de tihna serilor. Totodată, evocă istoria locurilor, amintind de drumul lui Traian și de vestigiile romane.