Benjamin Fondane - Piatra Neamț
Poate-ai rămas pe bancă să visezi / în toamnă, / sufletul frunzelor care-a căzut / … →
Poate-ai rămas pe bancă să visezi / în toamnă, / sufletul frunzelor care-a căzut / … →
Lasă-mi, toamnă, pomii verzi, / Uite, ochii mei ți-i dau. / Ieri spre seară-n vântul … →
Drag mi-e toamna la cules de vii / Și ți-am spus, măi bade, ca să … →
Soare în declin, la sfârșit de zi, / Și mai e puțin și vom amurgi. … →
Iubito, vine toamna peste toate / Bacovia reintră în portrete / Cad frunze picurând singurătate … →
M-a prins toamna la margine de drum / Dormindu-mi somnul, torcându-mi visul. / Frunzele m-au … →
Evit primăvara: eu sunt toamna. / Evit filozofia: / adevărurile se ofilesc, flori artificiale. / … →
Departe, cine știe în ce oraș ploios / Cu tâmplele în palme vei fi gândind … →
Această toamnă, dintre vechi odoare, / Luceferii i-a scuturat gălbui, / Căzând drept stele vii, … →
Blânda toamnă dunăreană, dezmierdându-ne, s-a dus, / Totu-i alb și rece-i totul: jos, omătul, bruma, … →