Aceleași drumuri și aceleași ținte
Aceiași porumbei pe-un blid de linte
Naivul răsplătind pe cel ce minte.
Mi-e dor de tihnă și de lucruri sfinte
De-o lacrimă întreagă și fierbinte
De umilință și de rugăminte
Către duioase mume-morminte.
Dar duc povara câtorva cuvinte
Mi le atârn de gât cerând în minte
Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dezamăgirea unui suflet naiv care se simte trădat, dar care încă tânjește după puritate și liniște. În ciuda dorinței de răzbunare, naratorul resimte un dor profund de vremuri mai simple și de valori spirituale.